Legea
reparatorie a trecut. Pisica, nuca fierbinte, oricum i s-ar mai spune,
se află acum în altă curte. Nu contează doar viteza promulgării,
ştiindu-se că legea dacă nu apare pe masa Caselor de Pensii până-n 20-25
iunie, hârtiile cu executările silite pleacă şi pensia este şi
diminuată şi executată (asta-i regula contabililor din Casă), ci şi
promulgarea în sine.
Judecând
la rece, legea reparatorie, dar şi promulgarea, sunt supuse aceluiaşi
joc, aceluiaşi troc. Pe de o parte primii, cei cu aprobarea legii şi
primirea urgentării trecerii ei de la stăpânul inelelor, au tranşat,
aşteptând efectul ei în toamnă, dar şi cel care promulgă speră la
acelaşi efect. Suntem între două referendumuri, între două lumi,
situaţie deloc fericită. Ce l-ar determina obiectiv acum pe preşedinte
şă nu aştepte prea mult şi să promulge legea !? Desigur cuminţirea(!?!)
şi înţelegerea de către noi a rolului deosebit al său in “cestiune” şi
urmarea acestuia, votul, la cele două întrebări cu răspuns planificat a
fi afirmativ. Sau ar putea să o lase, atât cât are dreptul şi astfel
hârtiile cu executări pleacă, pentru a ne conştientiza deplin şi
complet, sau să o întoarcă (jale) la legiuitor. Ar fi răspunsul dat de
“sictir” la toţi cei care s-au contrat ideilor sale şi suprema
satisfacţie (măruntă de altfel) de, “aţi ajuns
la mâna mea !” Nu ar fi prima dată !? Nu cred că este productiv sau să
mai comentăm fiecare muşchiul sau muşchii celui sau celei care a făcut,
ci să aşteptăm şi să privim dincolo de gard. Atât cât putem, după gâtul
fiecăruia şi inimă care de atâta tahicardie impusă, cedează, eliberând
ringul ‘natural’ ! Vine repede şi la timp, bine, întârzie sau nu vine,
este prăpăd. Nu mai vedem nimic până-n 2014 !? Alegerea nu este o
noastră !?
Ale noastre sunt cele două referendumuri !!
Col. (r) dr. Boboc Avi
