De peste doi ani, membrii SCMD au acţionat pentru
limitarea abuzurilor puterii şi respectarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti. Acţiunile noastre au vizat patru tipuri de strategii: demersurile juridice
în instanţele judecătoreşti; acţiunile stradale – mitingurile şi marşurile de
protest; intervenţiile în mass – media; sprijinirea forţelor USL pentru găsirea
unei soluţii politice.
Acţiunile juridice din instanţe sunt blocate în „nodul gordian „ al
contradicţiilor şi influenţelor politice mult prea complicate pentru o justiţie
timorată, aservită politic, în mare
parte, şi depăşită la capitolul deontologie, „pe toate fronturile”. Imi
amintesc, cu foarte mare dezamăgire, de invocarea unor principii cum ar fi,
„dreptul la un proces echitabil, dreptul de proprietate, dreptul la
nediscriminare, principiul neretroactivităţii legii şi al desfiinţării
drepturilor câştigate, dreptului la muncă” toate spulberate de vântul portocaliu
produs de „nemernicele căpuşe, venetice, pripăşite” şi tolerate de noi toţi. O
parte dintre pensionarii militari suportă încă aceste abuzuri de „tăiere cu
japca „a pensiilor militare deşi legiuitorul a prevăzut, chiar pentru
perioadele de dificultăţi economice care
au necesitat reforme şi recalculări, „menţinerea în plată a pensiei mai
mari”. Şi dinspre CEDO a început să bată „vântul portocaliu”. Decizia de
inadmisibilitate pronunţată la data de 20 martie 2012, în cauza Ionel Panfile
(cererea nr. 13902/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor art. 14 din
Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul
luării unor măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale,
în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, conform capitolului IV al Legii nr.
329/2009. CEDO a hotărât că în privinţa interdicţiei cumulului pensie, salariu
la stat: „Statele părţi la Convenţie
dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor
sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoaşterea directă a
propriei societăţi şi a nevoilor sale, că autorităţile naţionale sunt, în
principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în
atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile
publice”.
“Curtea a reiterat faptul că prin Convenţie nu se
garantează dreptul la muncă. Nici nu se garantează, aşa cum deja s-a menţionat
mai sus, dreptul la o pensie sau un salariu într-un anumit cuantum. Curtea a
reţinut şi că limitările introduse de legislaţia contestată nu trebuie să fie
considerate drept o "privare de bunuri", aşa cum a susţinut
reclamantul, ci mai degrabă ca o ingerinţă în dreptul acestuia la respectarea
bunurilor sale, în sensul tezei I din primul paragraf al art. 1 din Protocolul
nr. 1 adiţional la Convenţie”.
„Din acest punct de
vedere, Curtea a constatat că ingerinţa a fost prevăzută de lege, şi anume de
dispoziţiile nou introduse prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor
autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice,
susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană şi Fondul Monetar Internaţional”.
Curtea reiterează faptul
că discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi
rezonabilă, persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile. Cu toate
acestea, nu orice diferenţă de tratament semnifică o încălcare a art. 14.
Trebuie să se stabilească faptul că alte persoane sunt într-o situaţie similară
sau în mod comparabil s-ar bucura de un tratament preferenţial şi că această
distincţie este discriminatorie. În plus, art. 14 nu interzice unui stat
membru, aplicarea unui tratament diferit unor grupuri, pentru a corecta
"inegalităţile de fapt" dintre acestea, statul bucurându-se de o
marjă de apreciere în evaluarea dacă şi în ce măsură există diferenţe în
situaţii similare, pentru a justifica un tratament diferit. O marjă largă este,
de obicei, permisă statului, în temeiul Convenţiei, în ceea ce priveşte
măsurile generale ale strategiei economice sau sociale.
Prin prisma materialului
probator din cauză, Curtea a reţinut că nu se desprinde nicio aparenţă de
încălcare a acestor articole, astfel încât în temeiul art. 35 par. 3 şi 4 din
Convenţie, şi această cerere a fost declarată drept vădit nefondată.
Din aceste considerente a
trebuit să-mi refac cererea către CEDO şi să
invoc alte motive decât cele asupra cărora, Curtea s-a pronunţat. Nu
aştept cu
nerăbdare acest răspuns de la Curte deoarece, sunt convins că acolo, au
prioritate drepturile statelor în
detrimentul drepturilor cetăţenilor.
Personal , am trăit perioade în care se studia cu ardoare, Istoria PCR.
Unora
dintre colegii pensionari care au predat la clasă acest curs, le-au fost
atribuite
„ condiţiispeciale”. Acum se studiază ”scurta istorie a UE”, iar peste
4-5 ani
actuala configuraţie a UE poate deveni o amintire. Statele vor încerca
să iasă
din încorsetarea unui euro prea speculativ. În jurul său vor fi
speculate, în
continuare, speranţele omului, politicile statelor, modul nostru de
viaţă. Acum
euro îşi joacă rolul de garant al politicilor sociale. Adună lei din
buzunarele
săracilor pentru a le returna de către stat sub formă de „creştere
salarială”.
Aşa da Hoţie! Doresc să vă reamintesc tuturor celor care l-aţi uitat pe
cetăţeanul Boc Emil că este singurul responsabil pentru încălcarea
drepturilor
elementare ale cetăţenilor, sub protecţia unei camarile mult mai
periculoase
decât blamata camarilă comunistă. Acest om a creat discordia, ne-a
aruncat în
zeci de mii de procese, a blocat justiţia pentru a da răgaz impostorilor
în
mijlocul cărora s-a ascuns, alocându-le
o felie cât mai mare din tortul otrăvit al unui buget sărăcit. Am crezut
că după un efort de o viaţă în slujba statului va fi şi o
recunoaştere a acestuia. La plecare, în 2002, legea m-a asigurat că
pensia mea
se compune din două componente de funcţie şi de grad. Emil Boc, în 2009, mi-a
suspendat pensia spunând că mi-a suspendat banii , dreptul nu. În peste 10 ani
de muncă la o universitate de stat, am contribuit la formarea a peste 10 generaţii de economişti. Statul
m-a abandonat şi ca statut (purtând un grad onorific un an şi jumătate) şi ca
pensie militară. În acest timp, acoliţii, trepăduşii, lingăii şi impostorii se
îndoaie sub povara gradelor nemuncite şi neonorate prin fapte concrete.
Acţiunile stradale, mitingurile şi
marşurile de protest au avut o evoluţie descrescătoare, în concordanţă cu
psihologia noastră românească nativă şi anume „ne aprindem repede dar nu
durează prea mult”. O mare parte dintre
noi am invocat principii şi valori pentru care am pornit protestele fără să
recunoaştem , dintr-o anumită jenă, că
de fapt, ne ardeau la buzunare. Ne-am mişcat magistral din octombrie 2010 până
în 24 ianuarie 2011. Dacă o ţineam în
ritmul şi intensitatea respectivă, nicio forţă politică nu ar fi rezistat
tentaţiei de a corecta abuzul , în
totalitatea sa. Unitatea noastră a început „să scârţâie” din motivele pe care
le-am prezentat, de atâtea ori, iar acum suntem într-o stare de resemnare. Unii
de mult bine, alţii de mult rău. Din când în când, conform teoriei gloatelor”
placa revoltei sociale mai produce câte un mic cutremur. Suntem în etapa în
care politica raţională a scos la înaintare social democraţia recunoscută drept
lider al luptei împotriva exploatării. Europa începe să sufere această
schimbare. „Bătrâna şi distinsa doamnă” Franţa a dat semnalul. Vor urma
Germania, Italia, Spania. România a
devansat, prin desemnarea guvernului Ponta, puţin Franţa. Se pune problema dacă
mai au vreo raţiune socială, în aceste condiţii , protestele? Atâta timp cât
din toate părţile mai bate încă un „vânt portocaliu” mă tem că DA!
Am să trec peste intervenţiile în mass- media
şi am să mă cantonez în soluţia politică. Atât Legea nr.263/2010 adoptată
prin hoţie cât şi OUG nr.1/2011 legiferată de CCR, nu pot fi modificate decât
prin voinţă politică! Susţin acest lucru pe fondul „călcării în picioare de
către Emil Boc a tuturor principiilor de drept”.
În data de 21.05.2012
(luni), Comisiile de apărare şi de muncă din Camera Deputaţilor, deşi aveau
termen limită pentru discutare şi pronunţare au amânat, dezbaterile la
proiectul de lege privind pensiile militarilor şi proiectul de lege referitor
la posibilitatea revenirii la cumulul pensiei cu salariul în sistemul public.
Aceste două iniţiative legislative au fost amânate până la primirea unui punct de vedere din
partea Guvernului în care să fie menţionate sursele bugetare. Reprezentantii
guvernului s-au prezentat nepregatiti la sedinta comisiilor iar prin Ministerul
de Finanţe, care şi-a prezentat primul punctul de vedere, a cerut o amânare de
două săptămâni pentru a se relua discuţia pe fond. Gheorghe Gherghina fiind
mandatat de viceprim-ministru şi ministru al Finanţelor, Florin Georgescu, să
ceară această amânare, deoarece propunerea legislativă are impact bugetar.
Impactul este estimat la 60 de milioane de lei pentru acest an, pentru că,
propunerea legislativă cere că sumele să fie acordate acelor pensionari până la
31 decembrie 2012.
Reprezentantul
Ministerului Administraţiei şi Internelor a menţionat că în buget nu au aceste
sume şi ca urmare a cerut amânarea pentru un punct de vedere al Guvernului.
Preşedintele Comisiei
pentru Apărare din Camera Deputaţilor, Costică Canacheu (PD-L), a declarat că
iniţiativa de recalculare a pensiilor militarilor, care a trecut tacit de
Senat, va fi discutată în Comisie săptămâna
viitoare (28. 05 – 01.06.2012), aşteptându-se un punct de vedere al
Guvernului.
Mai mult, acesta a
precizat că “E un articol constituţional care
prevede stabilirea sursei de finanţare pentru orice proiect de lege care are
impact bugetar. Toate aceste sume trebuie explicitate, din ce zonă bugetară se
face acest transfer. În cadrul acestui exerciţiu bugetar opinia mea e că nu
sunt resurse”. Deputatul PDL a menţionat că “dacă se găsesc bani astfel să nu fie afectat sistemul de pensii”, nu
are nici o obiecţie împotriva proiectelor de lege”.
“Acum, dacă Guvernul va găsi o soluţie favorabilă… Dacă
se găsesc banii fără afectarea principiului legii şi ordonanţei, care au
reglementat împreună sistemul de pensii votat de coaliţia majoritară de până
acum trei săptămâni, evident că nu avem nicio obiecţie, mai ales din
perspectiva opririi întoarcerii banilor de la cei care au primit în anul 2011
cuantumul mai mare al pensiei. Noi suntem pentru menţinerea acestui sistem şi,
dacă sunt resurse financiare, să nu se reţină banii în plus pe care i-au primit
în anul 2011 pensionarii din sistemul de apărare şi ordine publică”, a explicat Canacheu.
După cum se vede, „bate un vânt portocaliu şi dinspre Palatul Victoria în
care s-au schimbat „chiriaşii”. V-am atenţionat de multă vreme că toată lumea a
lăsat garda jos. Poate nu ar strica o foarte curajoasă mobilizare a celor grav
afectaţi de abuzul portocaliu pentru ca în data de 10 iunie 2012, să ne regăsim
cu toţii la un mare miting în piaţa Victoriei. Avem la dispoziţie ,pentru organizare , două săptămâni. Acolo îmi voi cere scuze şi
colegilor din filialele capitalei pentru absenţa dumnealor de la mitingul de 1
mai. Poate aşa „îi vom trezi din amnezie”şi vor înţelege nepăsătorii noştri
politicieni că nu trebuie să fie indicată o zonă bugetară de unde să aibă loc
transferul financiar, pentru un furt din buzunarele pensionarilor. Trebuie
numai să existe voinţa politică pentru a se curma acest furt din banii munciţi.
Iar domnul Costică Canacheu să înţeleagă faptul că 15 milioane de euro
reprezintă mult mai puţin decât hemoragia financiară pe care au produs-o
dumnealor portocalii, prin evaziune, mafia legumelor, mafia din sănătate, mafia
cerealelor precum şi alte tipuri de mafii sub oblăduirea cărora a funcţionat
partidul domniei sale. Prin urmare, stimaţi camarazi resemnaţi, nu aşteptaţi să
vă vină la uşă pensiile reîntregite ca cele din decembrie 2010, veniţi în
întâmpinarea lor şi luaţi în calcul un mare miting de protest în ziua de 10
iunie 2012. Dacă nu se aprobă din diverse motive îl putem organiza cu o zi
înainte, adică pe 09 iunie 2012. Poate aşa ne vor auzi toţi Canacheii, Bocii,
Ungurenii, Sârbenii şi Bambucienii. Doar domniile lor, prin legi strâmbe au
facilitat furtul, din buzunarele noastre!
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
P. Mandu
