Domnule preşedinte, Nu v-am votat. Multele mandate cu care aţi tot fost investit în cariera dumneavoastră erau pentru mine o dovadă concludentă că ţelul ce vi l-aţi asumat în viaţa publica este unul străin interesului general, iar modul cum conduseserăţi vă trăda deja înclinaţiile dictatorial-acaparaţioniste. Nu m-am înşelat. Odată ales preşedinte al României, aţi ţinut să precizaţi dintru început ca veţi fi un ”jucător”, şi aţi ”jucat” de fiecare dată pe mâna dumneavoastră, dar pe ”teşchereaua” publică şi chiar direct pe buzunarul cetăţeanului. Aţi hărţuit timp de şapte ani un popor deja bolnav de durerile unei tranziţii la care în decembrie 1989 nimeni nu se gândise şi care pare a nu se mai termina. Mai ales după realegere, parcă aţi mai înfipt un cuţit în rănile noastre sângerânde, încăpăţânându-vă să tăiaţi hălci din pensii şi salarii - care, oricum, erau insuficiente pentru majoritatea cetăţenilor unui popor aderat de bunăvoie la U.E. şi trecut pe furiş de conducătorii săi la standardele europene în ceea ce priveşte costurile vieţii, dincolo de limitele admisibile în Uniune în ceea ce priveşte impozitările, dar rămas la standarde de salarizare mult inferioare celor de pe vremea odiosului dumneavoastra predecesor priceput şi decident în toate.
Rememorez cariera dumneavoastră profesională şi politică şi încerc să aflu dacă v-aţi mai confruntat cu momente în care să vă fi simţit cumva umilit, ca acum, la apogeul carierei. Mă gândesc bunăoară că episodul înstrăinării Flotei Comerciale a României ar fi putut fi unul din acele momente, dar constat că nu este aşa. V-aţi continuat nestingherit ascensiunea politică, deşi puteaţi deveni un important armator sau măcar agent naval, îmbogăţindu-vă, aşa cum au facut-o atâţia alţi favorizaţi ai regimului trecut. Dumneavoastră v-aţi urmat crezul, iar acum vă aflaţi la timona României, pe care afirmaţi cu tărie că o veţi duce - vrea-nu-vrea - unde ţintiţi dumneavoastra. Din ceea ce aţi înfăptuit până acum ne dăm cu toţii seama că drumul ales nu e bun şi că riscul ca România să urmeze destinul Flotei sale comerciale este iminent. Opriţi-vă, cât încă mai e timp !
Că aţi fost sau sunteţi un ”bun meseriaş” nu e suficient să o spuneţi - aşa, senin - dumneavoastră, ca să vă şi credem. Noi credem ceea ce vedem şi simţim, iar ochii şi sufletele noastre au văzut şi simţit că, într-adevăr, perioada în care v-aţi aflat în funcţia de şef al Statului a fost o îndelungată umilinţă - dar nu pentru dumneavoastră, ci pentru noi, românii. Pentru că nu noi am fost decidenţii, ci dumneavoastră - atât în ceea ce vă priveşte, cât mai ales în ceea ce ne priveşte pe noi - soarta noastră. Dacă aţi fi avut vreodată sentimentul că sunteţi umilit, n-aţi fi comis şirul nesfârşit de acte anti-constituţionale sau ilegale ce vi se atribuie şi pe care nu le-aţi putut justifica cu argumente credibile. Folosind doar argumentul rangului prezidenţial - dobândit, la vot, cu lacrimi false şi promisiuni deşarte - şi calitatea de ”jucător” - ce inşiva v-aţi atribuit-o - aţi siluit Constituţia şi legile ţării după bunul dumneavoastră plac, în totală contradicţie cu interesele naţiunii, iar acum ventiţi şi deplângeţi o umilintă care nouă ne pare prefabricată.
Da, e umilitor să fii şeful unui stat aflat în neoprită degringoladă - cu guvernanţi incompetenţi şi lacomi, cărora principiile administrării într-o economie de piaţă europeană le sunt total străine. Este umilitor să conduci o ţară cu şcolile în paragină şi cu spitalele în sucombare, cu câmpurile pline de pârloage, cu un fenomen infracţional în creştere alarmantă, cu un sfert din segmentul activ al populaţiei plecat pe drumurile străinătăţii în căutarea rostului în viaţă, cu aproape jumătate din populaţie sub pragul sărăciei şi cu o rată a natalităţii amintind de vremea Ciumei lui Caragea. Ştiu, cel mai umilitor lucru dintre toate este să constaţi că, în loc să-ţi fie recunoscători pentru atâta ”bine” cu care i-ai pricopsit, românii te înjură şi te huiduie.
Da, este umilitor să stai cu mâna întinsă la bănci de tot soiul, cerşind resurse necesare pentru supravieţuire. Dumneavoastră încercaţi să ne convingeţi că e vorba de supravieţuirea noastră, ca naţie, dar - ingraţi cum suntem, de la o vreme, mai toţi - noi înţelegem că e vorba de supravieţuirea dumneavoastră şi a acoliţilor de la cooperativa “Portocala” la cârma ţării; la ”caşcaval”, cum obişnuiesc să spună ”tonomatele” acelea jurnalistice. E umilitor să nu mai poţi pleca de la guvernare, aşa, cum ai descăleca de pe un cal. Să n-ai alternativă la statul la cârmă nici măcar la terminarea cartului. Dar ce vină avem noi, ca să aruncaţi pe umerii noştri apăsarea acestui noian de sentimente umilitoare ce par a vă tulbura existenţa ? Dumneavoastră sunteţi cel ce ”joacă” în rolul acesta, dar şi regizorul. Adevărata umilinţă, din păcate, este cea trăită de noi, românii, zi de zi. Aşa cum înţelegeţi dumneavoastra sa reformaţi ţara asta, noi chiar nu avem alternative la şcolile cele paraginite, spitalele cele neprimitoare, câmpurile cele buruienoase, drumurile cele hopuroase, salariile şi pensiile cele de deplâns şi bolile ce ne împresoară. Noi, care aproape că nu mai avem nici prezent şi ne simţim ca nişte bieţi gândaci când e să ne gândim la viitorul nostru şi al copiilor noştri - noi trăim cu adevărat umilinţa, domnule Băsescu. În cazul persoanei dumneavoastră umilinţa este ceea ce înşivă generaţi, şi ea se răsfrânge numai asupra noastră. Numai atunci, ”în prima zi” când veţi ”pleca de la Cotroceni” şi vă veţi ”retrage din viaţa politică” - cum inşivă v-aţi exprimat - numai atunci veţi trăi şi dumneavoastră cu adevărat umilinţa. Va fi, de fapt, ecoul venit din muntele de umilinţă ce l-aţi prăvălit în aceşti ani asupra poporului.
Dar de ce, domnule preşedinte, trebuie să suportăm - noi, conduşii - această umilire ? Pentru că nu sunt bani în buget - ne tot repetaţi, iar noi refuzăm să vă credem. Suntem conştienţi că n-au cum să fie bani, câtă vreme dregătorii desemnaţi de dumneavoastră să conducă ţara ştiu numai să ia de la buget, nu să şi pună - să construiască adică un buget viabil ! Precum toate epocile istorice, şi Era Băsescu va lua sfârşit - un sfârşit pe cât de uşurător pentru noi, pe atât de ruşinos pentru cel hărăzit de Dumnezeu să ne facă să înţelegem, în sfârşit, cu ce a greşit Ceausescu faţă de noi şi, mai ales, cu ce am greşit noi faţă de el.
Nu vă mai vrem, iar dacă resimţiţi asta ca pe o umilinţă, puneţi-i capăt !
Cum spunea cineva, aţi manelizat existenţa acestei naţiuni, pe care văd că nu sunteţi dispus să o lăsaţi măcar să răsufle, să-şi ogoiască rănile, să respire un pic a libertate, a relaxare. Vreţi parcă să ne ştergeţi până şi urmele din Istorie. Aţi înscăunat la putere pătura ciubucarilor hedonişti de factură dâmboviţeana şi ne-aţi aruncat pe toţi ceilalţi în malaxorul arbitrariului dumneavoastră bugetofag, încât să nu mai fim popor, clase, pături, categorii sociale, ci simple cifre şi slogane cu care acoperiţi incompetenţa crasă a sistemului de guvernare ce l-aţi întronat.
Noi suntem cei umiliţi, nu dumneavoastră. Şi suntem vreo 20 de milioane de suflete umilite. Ziceţi că nu-s bani în fondul de pensii, că 4,5 milioane de angajaţi nu pot întreţine 5,5 milioane de pensionari. Dar ce s-a întâmplat cu banii cotizaţi până acum de noi - cei 5,5 milioane de pensionari şi înca vreo 3 milioane ce au cotizat ani de zile, până să ia calea străinătăţii ? De ce puneţi în calcul doar intrările la zi ? De ce lăsaţi să se construiască, pe banii românilor de rând, săli de sport, patinoare, telegondole şi teleschiuri pe care ei n-or să le poată folosi niciciodată şi nici nu se vor putea bucura de profiturile din ele. De ce oamenii dumneavoastră risipesc o parte semnificativă din bugetul ţării pentru achiziţii fără nici o utilitate publică, aducatoare însă de cotizaţii importante la teşchereaua partidului şi coaliţiei aflate, în slujba dumneavoastră, la putere ? Umilinţa ce o clamaţi, domnule preşedinte, de aici ar putea să se tragă, nu de la bietul popor.
Dumnezeu este cu românii; când în jurul României ningea greu, la Bucureşti a lăsat o vreme blândă, ca să putem ieşi în stradă şi să vă impiedicăm să ne instrăibnaţi şi serviciile de sănătate. Apoi ne-a adus noianul de nămeţi, ca să înţelegem câţi bani se risipesc fără rost pentru asfaltări, întreţinere de şosele şi dezăpeziri - folosite doar ca pretexte pentru sifonarea banului public. Cum vreţi să fim de acord să privatizaţi si serviciul de urgenţă precum aţi privatizat întreţinearea drumurilor si dezăpezirile ? Cum să fim de acord ca întregul sistem de sănătate să suporte un masacru similar ? Cu reforma dumneavoastra duceţi ţara de râpă şi supuneţi poporul la un genocid mult mai adevărat şi mai umilitor decât cel pe care i l-am atribuit lui Ceauşescu.
Aţi interzis cumulul pensiei cu salariul, aţi ciuntit drastic salariile şi multe din pensii, iar guvernul se pregăteşte să plătească firme de specialitate ca să selecţioneze manageri “privaţi” pentru companiile şi societăţile aparţinând statului - urmând a fi plătiţi cu salarii la nivel mondial ca să vadă trista noastră realitate tot în portocaliu. Vreţi să vindeţi tot, să ne lăsaţi pur şi simplu fără resursele energetice de care nici o naţie nu s-ar lipsi, şi tot dumneavoastră acuzaţi sentimentul de umilinţă ? Nu, domnule, umilit sunt eu, care mi-am pus viaţa în slujba Patriei şi am trudit la edificarea relaţiilor sale cu Lumea - decăzut acum de dumneavoastră din toate drepturile demnitătii căpătate pe merit. Umiliţi sunt toţi foştii mei camarazi de arme. Umilit este poporul acesta, care a sacrificat cateva generaţii ca să ajungem în rând cu naţiunile civilizate ale lumii, pentru ca - mai mult decât oricare din predecesorii postdecembrişti - dumneavoastră să dărâmaţi cu nonşalanţă întreg edificiul. Dumneavoastră nu umilinţă, ci ruşine ar trebui să simţiţi, domnule preşedinte. Românii, pur şi simplu, nu vă mai vor. S-au săturat de obidă şi umilinţă, şi ar fi timpul să le înţelegeţi simţământul. Ştiţi bine, dragoste cu sila, nu se poate. Nu vă mai vrem, şi ne vom ruga şi la Dumnezeu, să ne ia de pe cap blestemul, încredinţaţi fiind că Dumnezeu ne va auzi şi ne va milui, în nemărginita Sa Bunătate.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Marian Ilie
Diplomat militar la pensie
