joi, 27 octombrie 2011

Traian Basescu, Veti plati !


Trebuie să înțelegeți, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă. Aşadar, veţi plăti toţi, pînă la ultimul, cu vârf şi îndesat. Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie. Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a Ţării. Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vînzători de Neam şi Ţară. Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României. Vei plăti, Traian Băsescu, fară nici o îndoială! Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei. Ai venit la Putere pe un Val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional. Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, Ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă. Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională ("soluţie imorală", DA?). Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când Ai semnat pactul cu diavolul. Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii! A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil. Acum stai şi rînjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor; cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică. Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? That is a question. Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba? De ce Le-Ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite? Pentru ce Ai segregat învăţămîntul naţional pe criterii etnice? De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea Ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei. Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu! Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă. Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească. Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de Ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului. Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministreasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine "judeţul Timişoara"), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid "al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Turcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar, Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brînză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae. Un fariseu printre ei este si fostul Sef al Statului Major General general Badalan Eugen.Toţi - membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român. Vei plăti, Traian Băsescu! Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţămînt, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă! O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern etc., etc. I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii pînă la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, Dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii. Impardonabilă decizie! Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila. Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor. N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov. Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-1 alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii. I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta Ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei. Toate acestea - dar şi câte altele! - le-ai conceput fară a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti. De ce nu te mai consulţi acum cu acesta? De ce nu mai faci băi de mulţime? Ţi-e frică de reacţia românilor? Păi, nu strigai cît te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor? Sau nu-1 mai recunoşti? Nu mai e bun pentru un dictator ca tine? Nu te mai suportă? Atunci, de ce nu-l abandonezi? Ştii de ce: nu vrei. Puterea te-a acaparat definitiv. Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna - împreună cu udemeriştii legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea. Ei sînt, aşadar, poporul. Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi. Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii. Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa "Ţinutului Secuiesc" de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială. De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist? Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător. N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete. Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului "Ţinut Secuiesc". Care este o diviziune administrativă neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ. Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta. Şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în Ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile. De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie. O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe. Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie. Toate acestea le ştii, Traian Băsescu! De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional. L-ai segregat pe criterii etnice. În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia. Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a Ţării. Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a dizloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor. Şi apropo de asta: de ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca? Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)? De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar? A cui e Ţara asta, Traian Băsescu? Statul Român nu mai are nici o autoritate? De ce nu iei nici o poziţie? În care ţară din lume se mai întîmplă aşa ceva? Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia? Nu-ţi dai seama, prin această toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român? Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu! Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară, şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român. Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc. Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria. Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă. Şi taci, taci, taci. Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc et alii, n-ai mai fi la Putere. Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist. Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc. Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre - auzi! - legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a "Ţinutului Secuiesc". Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României. Ai dovedit - a câta oară? - că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional. De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ "Ţinutul Secuiesc". Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu "Ţinutul Secuiesc nu e România". Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie? Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare. Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar. Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sînt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert. Toate acestea îţi sînt binecunoscute, Traian Băsescu! Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer. Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale. N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României. Întrebarea e: de ce? Pentru ce taci? Astfel că vei plăti, Traian Băsescu! Toţi veţi plăti! Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti! Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii. Toţi veţi fi puşi la stîlpul infamiei. Cîţi români vor mai rămîne după ce aţi pustiit şi nimicit această Ţară vă vor blestema. O palmă de pămînt dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa. Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc. Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt! Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român. Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc. Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului. România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mîna unor impostori politici. A unor trădători incorigibili. Veţi plăti, aşadar, cu toţii! Dacă va fi să piară vreodată seminţia românească, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fî cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vînzători de Neam. Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!

Teodor Dungaciu
(D-l Dungaciu este profesor universitar la Univeritatea Bucuresti si consilier personal al presedintelui Moldovei. Este nascut la Tg.-Mures)

marți, 25 octombrie 2011

LAURA CODRUTA KOVESI ARUNCA LA COS CU LEGISLATIA EUROPEANA SI CONSTITUTIA ROMANIEI!

Cea mai in drept baschetbalista a tarii sa se ocupe de proprietatile militarilor, numite grad si pensie militara de stat, a inaintat catre seful ei, presedintele ICCJ, in temeiul Art. 329 Cod procedura civila, modificat prin Art. 1, pct. 32, din Legea nr. 202/2010, un recurs in interesul legii.

Nu are rost sa publicam textul acestei aberatii, care amesteca trecutul cu prezentul, vorbeste despre o parte contributiva si alta necontributiva a pensiei, intr-o tara in care principiul contributivitatii a fost introdus abia la 1 aprilie 2001. Afirmam doar, pe baza de probe, ca vesela baschetbalista, aparand Legea 119/2010, apara in fapt principiul inexistent al retroactivitatii legii, in conditiile in care, pana si Curtea Constitutionala recunoaste printr-un raspuns (nr. 12747/09.09.2010) semnat de d-na secretar general Ruxandra Sabareanu, ca Legea 119/2010 se aplica ”pentru viitor”. Deci, eventual, d-nei generalissim Lupu i se va putea aplica Legea 119/2010, cand o avea bunul simt sa treaca in rezerva, si nu noua, celor trecuti in rezerva inainte de 01.01.2011.

Mai ignora domnisoara baschetbalista faptul ca nu cele 21.753 de procese ale SCMD sunt ”fara obiect” ci mult laudata OUG 1/2011, aprobata prin Legea 165/2011, care revizuieste ceva ce nu exista: deciziile de pensii NULE DE DREPT, emise ilegal in plina perioada de suspendare definitiva si executorie a ”recalcularii”, intre 27 dec. 2010 si 6 ian. 2011.

In fapt, zisul recurs al domnisoarei in cauza este, punct cu punct, ordinul dat judecatorilor, prin sfidarea democratiei si a legii, cu ocazia ”Dezbaterii privind salarizarea unitara, din 7 februarie 2011”, cand s-a trasat clar sarcina de partid si de stat de a se da anumite verdicte in litigiile cu pensionarii militari.

O avertizam pe domnisoara Kovesi ca 170 de membri ai SCMD, pana astazi, 24.10.2011, castigand in recurs impotriva Guvernului, la Curtile de Apel Pitesti, Ploiesti, Brasov si Bucuresti, in mod definitiv si irevocabil, au redevenit din ”asistati” sau ”beneficiari“, cadre militare in rezerva, beneficiind de pensii militare de stat, in baza legilor 164/2001 si 179/2004.

Motivatia domnisoarei Kovesi, ca Guvernul nu are bani, ne trezeste urmatoarea reactie: acest Guvern impostorial nu are bani pentru ca este cel mai prost manager din istoria Romaniei, pentru ca fura ca in codru si-si asigura complicitatea la furt a strainilor, prin imprumutarea de miliarde virtuale, adica doar de datorii pentru poporul roman, si prin spolierea natiunii romane de ultimele bogatii naturale pe care le mai are in proprietate (petrol, gaz metan si, mai ales, vanadiu, titan, litiu, cositor, aur, adica Rosia Montana). Concluzia este ca acest Guvern trebuie sa plece si, mai ales, ca membrii sai trebuie sa raspunda juridic pentru genocid si subminarea economiei nationale.


Pentru ticaloasa executare ”intocmai si la timp” a ordinelor primite, o acuzam pe domnisoara Kovesi de atac la democratia constitutionala, la existenta puterii judecatoresti in stat si de o gama larga de infractiuni, mergand de la abuz in serviciu pana la inalta tradare. Anuntam pe aceasta cale ca SCMD o va actiona in justitie, prevazandu-i un viitor stralucit la taiat stuf in Delta, in fruntea brigazii de lucru formata din damele prezidentiale.

Nu stim pe d-na Lupu unde o vom incadra, dar tragem nadejdea, din informatiile pe care le avem, ca ne-o va livra, cat de curand, cu arme si bagaje, pe post de puscariabila, dnul ministru al Apararii Nationale. De ce? Pentru ca nu numai ca nu s-a facut o economie de bani, dar bataia de joc la adresa militarilor si politistilor a costat deja Guvernul peste 100 de milioane de euro si persistenta in prostie va continua sa coste.

Pe langa banii dusi pe apa sambetei, cine cuantifica insa mortii?

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD
Col. (r) Mircea DOGARU

luni, 24 octombrie 2011

O realitate regretabila ( sau cum au apărut militarii mai militari decât militarii)

A existat un moment, sau mai multe, în anii 2009-2010 când armata trebuia denigrată. Prea părea o cetate perfectă. Cu legi specifice respectate, cu reguli bine stabilite, cu obiectivele pe care şi le propusese atinse în totalitate, cu oameni încă serioşi şi cu predecesorii preţuiţi. O oază de relativă normalitate într-o Sahară de incoerenţă şi de incompetenţă. De ne acceptat!
La “cârmă” ajunseseră nişte personaje (prezente şi acum, în mare parte) care urau din toţi rărunchii instituţia militară. Din varii motive. Din imbecilitate înăscută, din neînţelegere menirii ei, din sentimentul indefinit al complexatului paranoic, ori împinşi de interese evident antistatale. Armata devenise “o şcoală de prostit”, cum un ilustru şi perpetuu repetabil prim-ministru definise instituţia militară. Şi cumea, pentru el,“o şcoală de prostit” bine plătită! “Ce nevoie avem de armată dacă nu-i război?”, se întrebase filozofic un alt important ales al nostru. “ Aparţinem unei alianţe militare, ne vor apăra alţii ţara”, decretase un ministru responsabil de veniturile românilor şi iniţiator al desfiinţării pensiei militare de stat, debarcat mai apoi pe motiv de idioţie cronică. Se purta ura împotriva purtătorilor de uniformă. Înjurai armata, erai cu puterea! Erau batjocoriţi generalii, erau desconsideraţi ofiţerii şi subofiţerii, era pălmuită cu sălbăticie sfânta instituţie a devenirii neamului.
Şi măsurile administraţiei nu s-au lăsat aşteptate. Prin legi contra naturii au fost reduse cu până la 40% soldele. A existat chiar şi o iniţiativă de transforma solda în salariu. Au fost chinuiţi inimaginabil pensionarii militari pe motiv că nu-şi merită pensiile. Şi, într-un final, cu acordul tacit al zecilor de militari în rezervă ajunşi parlamentari, s-a “revizuit” sistemul militar de pensii, transformându-l într-o struţocămilă. Această nouă plăsmuire, plină până la refuz de aberaţii cu iz de bătaie de joc instituţionalizată, a distrus ceea ce era esenţa instituţiei militare: ierarhia gradului, corecta răsplată a pregătirii, justeţea pedepsei şi dreptatea recompensei.
Au fost astfel generate, în mod voit, tensiuni între diferitele categorii de militari. S-a instigat la răsturnarea ierarhiilor. Au fost desconsiderate gradele, aruncate în delizoriu şi devalorizate ordinele şi medaliile primite după zeci de ani de muncă dură, s-au negat adevăratele valori şi s-a dat frâu liber arbitrariului.
În mod apoteotic, pensii nesemnificative ale unor pensionari militari deveniţi politicieni ori slujitori obedienţi ai puterii, au crescut de zece ori. Pensii ale unor personalităţi militare recunoscute au fost înjumătăţite. Beneficiarii cadourilor politice cu grade, bani şi demnităţi, sunt ei, militarii ajunşi mai militari decât ceilalţi militari. În acelaşi avânt demolator, gradele celor aflaţi în rezervă au devenit o tristă şi inutilă amintire iar respectul datorat generaţiilor trecute s-a transformat într-o lozincă lipsită de orice conţinut. O lozincă fluturată ostentativ de un ministru pensionar militar şi el, de la care te-ai fi aşteptat să înţeleagă rosturile armatei dincolo de ambiţiile sale politice! Această devastatoare răsturnare de valori, născută din ambiţia mustind de ură a unor personaje aflate la putere, pusă în fapt cu ajutorul unor militari activi şi a unor rezervişti deveniţi politruci, a adus déjà, şi va continua să genereze şi pentru viitor, deservicii imense instituţiei militare. Pe criterii politice sau de gaşcă, având repercursiuni tragice, în interiorul instituţiei armatei încep să apară militarii mai militari decât alţi militari. Este déjà cunoscut că avansările (atât în cariera activă cât şi în rezervă) se transformă din ce în ce mai des într-un obiect de mită ori în recompensă pentru servicii politice. Desigur, încă unul dintre multele moduri de a “fabrica” militari mai militari decât alţi militari! Şi consecinţele faptelor acestei categorii artificial apărute de “supermilitari”, încep să se vadă. Corupţie, nepotism, licitaţii trucate, carierism şi minciună. A devenit public că, în dispreţul Constituţiei, cabinetul ministerial al MApN, o instituţie înafara politicii, a ajuns loc pentru încheierea unor trocuri politice iar armata, ca atare, o monedă de schimb ori un motiv de bravadă pe arena jucătorilor politici ai momentului. Ministrul? El este, ştiut de toţi, unul dintre militarii mai militar decât alţi militari. Ajuns astfel cu blagoslovenie politică. Întâi de stânga şi apoi de dreapta!
Sunt realităţi, vizibile cu ochiul liber, înspăimântătoare pentru oamenii cu simţul respectului pentru ţară încă ne atrofiat. Sunt bagatele, accidente nesemnificative, pentru oportuniştii momentului. Fiindcă lor nu la pasă, ei nu au povara responsabilităţii, nu vor plăti niciodată pentru acest dezastru. Şi, din nefericire, glasul celor care protestează este aproape inexistent. Scriam atunci, retoric, parcă întrezărind realitatea de azi: “Unde eşti Armată Română?”( http://teopal.com/post.php?post=37&action=edit) Vedem cum tot mai mulţi abandonează lupta. Din teamă, din oboseală, sătui de inutilitatea efortului ori pur şi simplu scârbiţi. Iar împotrivirea reală, articulată legal, a celor ce ar trebui să aibe bărbăţia să şi-o asume, rămâne o amintire uitată în cartea de istorie a neamului. Carte călcată şi ea în picioare. Au rămas vizibile, constante dar nu totdeauna cu rezultate, doar eforturile sindicatului rezerviştilor, măcinat şi el de disensiuni interne şi supus unor atacuri dure din exterior.
Concluzia? Pare definitivă:
“Să nu ne plângem. Suntem exact ceea ce ne mulţumim a fi!”

SURSA: http://teopal.com/?p=1143

marți, 18 octombrie 2011

marți, 11 octombrie 2011

Comunicat de presă referitor la acuzatiile aduse de 2 asociatii ale magistratilor pensionari

În cursul zilei de astăzi, două dintre asociaţiile magistraţilor pensionari au emis comunicate de presă în care, într-o manieră care nu face cinste magistraturii, ne acuză de organizarea conferinţei „Anularea pensiilor speciale: discriminare sau necesitate?”. Fără să ne dorim să ne coborâm la nivelul suburban şi semidoct în care sunt formulate acuzaţiile, doresc să menţionez numai câteva aspecte:
- Titlul conferinţei nu oferă niciun verdict, ci pune o întrebare, la care participanţii vor fi invitaţi să răspundă. Dacă semnul de întrebare de la finele titlului nu a reuşit să le indice domnilor magistraţi pensionari acest lucru, poate o mai adâncă reflecţie le-ar fi oferit acest răspuns.
- Conferinţa este organizată de ASDCDO, care nu este organizaţie studenţească, chiar dacă între membrii săi se regăsesc şi studenţi în drept. Nu văd ce este condamnabil în acest lucru. Partenerii în organizarea conferinţei sunt societatea de avocatură la care lucrez şi care asigură, parţial, finanţarea evenimentului, precum şi Catedra de Drept Public din cadrul Facultăţii de Drept a UBB Cluj, decizia de sprijinire a evenimentului fiind luată în unanimitate de membrii catedrei.
- Faptul că subiectul este delicat şi sensibil este cert. Tocmai de aceea am considerat oportună organizarea acestei conferinţe. Pe rolul instanţelor române se află mii de dosare ce privesc aceste aspecte, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu sute de plângeri. Faptul că magistraţii pensionari şi-au păstrat, de o manieră privilegiată faţă de celelalte categorii de pensionari vizaţi, pensiile anterioare Legii nr. 119/2010 nu înseamnă că nu se pot exprima opinii în sensul neconstituţionalităţii acestei legi.
- Faptul că magistraţilor pensionari li s-a interzis participarea la lucrările conferinţei este o minciună ordinară. În limita locurilor disponibile, care încă nu s-au ocupat, oricine poate participa la conferinţă. Mai mult, dl. Lucian Popescu, semnatarul scrisorii ANMPR a primit prin e-mail o invitaţie la conferinţă. De altfel, dânsul s-a înscris la lucrările conferinţei, iar comunicările prin e-mail confirmă cele afirmate mai sus.
Nu este nici cazul nici locul să răspund aici fiecăreia dintre afirmaţiile injurioase şi calomnioase care se regăsesc în cele două scrisori date publicităţii. O voi face în faţa instanţelor de judecată în cel mai scurt timp.
Radu Chiriţă,
Preşedinte ASDCDO
Avocat coordonator al SCPA „Chiriţă, Fărcaş”
Şef al Catedrei de drept public din cadrul Facultăţi de Drept UBB Cluj

Puteti parcurge aici acuzatiile si demersurile celor 600 de magistrati.

joi, 6 octombrie 2011

Agerpres – Alina Gorghiu: Vrem să revenim la legea pensiilor ocupaţionale şi să eliminăm interdicţia de cumul pensie-salariu pentru militari

4 Oct

Deputatul liberal Alina Gorghiu a anunţat marţi în cadrul unei întâlniri cu cadrele militare în rezervă şi retragere că PNL pregăteşte mai multe proiecte de lege cu privire la această categorie de pensionari, printre care legea pensiilor ocupaţionale şi eliminarea interdicţiei de cumul pensie-salariu.

‘Întâlnirea de azi cu militarii rezervişti din colegiul meu, care sunt în număr foarte mare, a avut un scop foarte clar. I-am anunţat că sunt două proiecte legislative semnate de senatori şi deputaţi din USL care se referă la eliminarea din legislaţie a interdicţiei de cumul pensie-salariu, lucru care este foarte important pentru ei, pentru că a trebuit să opteze pentru locul de muncă în sistemul bugetar sau pentru pensie şi foarte multe instituţii publice au pierdut specialişti de valoare. Mai este un amendament la ordonanţa privitoare la recalcularea pensiilor care face referire la modalitatea de recalculare a pensiilor atunci când nu se regăsesc toate documentele în arhivă care atestă locurile de muncă ale militarului respectiv’, a spus Gorghiu.

Ea a adăugat că un alt subiect important discutat la această dezbatere este legea pensiilor ocupaţionale pentru militari la care liberalii vor să revină iar cadrele militare în rezervă au făcut o serie de propuneri pentru ea. ’Este important ca această lege să vină din cadrul structurilor şi să nu fie o lege a parlamentarilor, pentru că oricât de bine am înţelege fenomenul, cred că cel mai bine îl înţeleg cei care sunt afectaţi de această legislaţie. Garanţia pe care le-am oferit-o este că în nici un caz USL nu are de gând să diminueze pensiile care au crescut, aşa cum circulă un fel de zvon printre militari, că în momentul în care USL va veni la putere primul lucru pe care îl va face va fi să revină cu pensiile la nivelul decembrie 2010. Vom avea o problemă de rezolvat, revenirea pensiilor care au scăzut la cuantumul decembrie 2010′, a susţinut parlamentarul liberal.

Alina Gorghiu a afirmat că acest proiect de lege va fi finalizat înainte de alegerile din 2012 iar după ce va fi elaborat şi asumat de PNL şi USL, va fi inclus în programul de guvernare 2012-2016. ’Le spuneam militarilor că putem să facem acum acest demers, dar aritmetica parlamentară ne este defavorabilă, motiv pentru care n-aş vrea să ne grăbim. Oportun este să-l depunem atunci când ştim că vom avea şi succes’, a explicat Gorghiu.

La rândul său, deputatul PNL George Scutaru le-a spus cadrelor militare prezente la întâlnire că timp de trei ani au avut suficient timp pentru a se convinge de reaua-voinţă a actualului guvern faţă de militari.

‘Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră în politică. Fotbalul se joacă pe goluri, politica se joacă pe voturi. Este important să ştim că fiecare contează pe celălalt, noi pe dumneavoastră, dumneavoastră pe noi’, le-a spus Scutaru celor prezenţi la dezbatere.

Senatorul PNL Teodor Meleşcanu i-a îndemnat pe pensionarii militari să nu renunţe la căile de atac în justiţie pe care le au la îndemână pentru a-şi recupera tăierile de pensii şi să insiste pe ideea că sistemul de securitate al ţării se bazează pe militarii în rezervă.

marți, 4 octombrie 2011

“Primit scrisoare felicitare mărire pensie, aştept adeziune de înscriere în UNPR” – pamflet

O organizatie UNPR cu un lider model si cu idei pe masura foto ziare pe net

În ultima perioadă tot mai mulţi cititori ai foii noastre electronice şi-au manifestat indignarea faţă de faptul că, cetăţeanul Oprea le-a trimis o scrisoare în care îşi evidenţiază meritele vis-a-vis de majorarea pensiei destinatarului: fost cadru militar activ.
Că nu ştim de unde şi cum are cetăţeanul ministru-general (ce de demnităţi poate îngemăna o sigură persoană!) câteva zeci de mii de adrese ale foştilor militari activi, nu ne punem întrebarea. Aceasta, deoarece şi un alt lider politic gratulat cu apelativul “prostănacul” a iniţiat o astfel de scrisoariadă cu prilejul unei alte campanii elctorale.

Deunăzi, un post de televiziune, prea băgăreţ după unii, a descoperit că pe undeva prin Bucureşti, pe o străduţă cu iz de mahala şi mizerie urbană, nişte cetăţeni, subordonaţi politic cetăţenului ministru-general, oferă pâini contra adeziuni de înscriere în partidul de transfugi politic cunoscut şi sub iniţialele UNPR.

Nimic neobişnuit şi nici ilegal până aici, ţinând cont de practica politică dâmboviţenă specializată în câştigarea de voturi prin oferirea de bani în Biblii, geci, găleţi, alimente iar pentru aleşii sorţii – posturi călduţe şi demnităţi publice.

Ce mă intrigă este faptul că scrisoarea de felicitare adresată foştilor militari cărora li s-a mărit în scripte pensia nu a fost însoţită de cererea de adeziune la partidul distinsului ministru-general – expeditorul de scrisori. Sau poate fostul militar-politruc, lider de partid, se bazează pe eternul bun simţ al militarilor de a le face pe plac şefilor şi se vor simţii în faţa urnelor?

Dar poate timpul nu e pierdut. Hârtie este, Direcţia financiar-contabilă a doamnei Lupu oferă cu largheţe – oricând şi oricui – adresele foştilor militari, că doar de asta este instituţie deţinător de date personale -, oameni care sunt antrenaţi în împăturirea de hârtii şi lipirea de plicuri există (antrenaţi deja), iar imprimantele abia aşteaptă să-şi scuture praful existent în strat subţire…

Rămâne de vazut cărei instituţii aparţin aceste resurse, căci refuz să cred că plicurile şi hârtia folosită de cetăţenul ministru-general a aparţinut ministerului unde este el patron!

Recomandăm astfel, deţinătorilor de fostă pensie militară mai slabi de inimă să dea fuguţa la prima magherniţă cu iniţialele UNPR pentru a-şi ridica şi completa adeziunea, căci după arbitrariul calculării pensiilor militare, cu siguranţă va conta şi adeziunea pentru păstrarea cuantumului acesteia.


Bârfitorius Anonimus

Acesta este un pamflet şi rog să fie tratat ca atare. Sunt sigur că distinsul ministru-general (oricare ar fi el) a luptat dezinteresat şi din camaraderie pentru mărirea pensiilor foştilor militari iar cazul de pe Mărgeanului cu oferirea de pâine contra adeziuni de partid este unul izolat fără ştirea ministrului, a conducerii centrale de partid şi organizată de forţe politice adverse.


InfoMondo Militar


luni, 3 octombrie 2011

Mercenarii români


Scris de : Hari Bucur-Marcu 2011-09-29 07:08

Mercenari – aşa le-a spus militarilor români profesionişti cineva aflat sub anonimatul poreclei de internet, într-unul dintre comentariile postate pe un blog, mercenarii fiind acei teribilişti care se pun în solda celui care plăteşte mai bine şi exercită meseria armelor doar pentru acea soldă. Bineînţeles că, în sinea mea, m-am revoltat, ca unul convins că militarul profesionist este nu numai forma cea mai înaltă de pregătire pentru luptă, dar şi cea mai corectă îmbinare a celor două calităţi, cea de cetăţean şi cea de militar.

Când spun că doar în sinea mea m-am revoltat, vreau să indic faptul că nu am replicat celui de pe internet, pentru că orice răspuns dat la comentariile de pe orice blog este similar cu frecţia făcută la un picior de lemn, care picior te doare doar în închipuirea ta.

Însă subiectul merită adus în discuţia publică, mai ales că, în ceea ce îi priveşte pe militarii români profesionişti de astăzi, cârtitorul anonim internaut are perfectă dreptate, aşa cum şi eu am dreptate să cred despre militarii profesionişti cele scrise mai sus, cu condiţia să mă refer la ei aşa, în general, şi nu la români, în special.

De la teorie la realitate:

Există o întreagă teorie a controlului civil asupra forţelor armate, care identifică formele prin care societatea exercită controlul său asupra puterii militare din statul respectiv, pentru ca aceasta să nu poată fi folosită niciodată împotriva sa. Nu o să analizăm aici meritele acestei teorii, dar trebuie să recunoaştem că problema este una majoră şi care trebuie rezolvată de fiecare stat în parte.

Sunt multe detalii şi aspecte minore de adresat pe parcursul realizării unui sistem de apărare corect controlabil de popor, prin reprezentanţii săi în stat. Dar nu o să ne uităm la ele acum, ci vom rămâne numai cu ideea fundamentală că trebuie realizată o legătură indisolubilă şi permanentă între militar şi stat, astfel încâ niciodată statul şi poporul său să nu devină agresatul iar soldatul agresorul, sau viceversa.

Soluţia universală a fost găsită în Roma Antică şi redescoperită de statele moderne în cadrul Renaşterii, şi este cea a soldatului-cetăţean.

Acum două milenii, militarii serveau în legiunile romane douăzeci de ani, după care primeau cetăţenia romană, care venea atât cu beneficii morale, cât şi cu unele materiale. În primul rând, ca cetăţean al Romei, primeai „pâine şi circ” doar pentru că aveai acest statut. În plus, veteranul avea şi o pensie dată, de obicei, sub forma unei posesiuni funciare, al cărui venit îi revenea lui, pe timpul vieţii.

Avantajele acestei soluţii sunt evidente. Legionarul roman era interesat de bunăstarea statului care urma să îi confere cetăţenia şi accepta să lupte pentru acesta nu numai pentru o soldă, dar şi pentru ceea ce urma să primească la ieşirea din armată, în plus faţă de agoniseala lui din anii de militărie, în bani, sclavi şi bunuri. Statul, la rândul său, făcea şi o economie, pentru că plătea o soldă pentru toţi, iar restul beneficiilor materiale numai celor care mai rămâneau în viaţă la sfârşitul serviciului.

Începând cu secolul al XIX-lea, statele europene moderne au constituit armate de militari şi cetăţeni, pe acelaşi principiu ca în Roma antică, adică cei care serveau o perioadă lungă, de peste douăzeci de ani, primeau, la lăsarea la vatră, compensaţii permanente materiale, financiare şi spirituale, pentru serviciul adus ţării. Iar cei care serveau o perioadă scurtă, erau compensaţi doar pentru acea perioadă, pe considerentul că este o datorie constituţională şi cetăţenească să aperi patria.

Aranajamentul acesta între stat şi militarii săi are atât o raţiune strategică, cât şi o raţiune mercantilă.

Din punct de vedere strategic, puterea militară generată de o armată de cetăţeni în uniformă, fie ei profesionişti sau rezervişti, aparţine indiscutabil statului, militarii având un interes direct ca acest stat să fie cât mai puternic şi mai articulat, iar statul fiind în control deplin asupra acestei puteri. De aceea, actuala Constiuţie a României permite organizarea de activităţi militare numai de autorităţile statului.

Din punct de vedere mercantil, statul plăteşte soldatului pe termen lung solda meritată pentru efortul său în două tranşe. O tranşă pe timul activităţii şi o alta după lăsarea la vatră, pe tot restul vieţii.

Însumate, aceste două tranşe dau expresia în bani a muncii de apărare a patriei depusă efectiv de militarii de carieră, pe durata serviciului.

Adică, esenţa acestui aranjament este că statul primeşte toată „munca” de apărare a sa depusă de militari, dar îi plăteşte cu numai o parte din valoarea acestei munci, sub formă de soldă, urmând ca diferenţa să o deconteze, ulterior, sub formă de pensie militară de stat.

Astfel, orice militar care a depus o muncă de apărare a ţării, în condiţiile stabilite de la început, împrumută statul cu o parte a valorii acestei munci, cu convingerea că va primi înapoi datoria, sub formă de pensie militară de stat.

Cu civilii este altfel:

Orice alte categorii de cetăţeni, fie că au lucrat la stat sau la privat, au de rezolvat individual problema susţinerii lor financiare la încetarea permanentă a activităţii lor remunerate. Iar această problemă se rezolvă prin contribuţii la fonduri de asigurări sociale, fie ele publice sau private. Adică, toţi cetăţenii, alţii decât militarii, depun o cotă la acest fond, din salariile pe care le încasează lunar, prin care se asigură că vor primi o pensie, la împlinirea stagiului de cotizare.

Trebuie înţeles că toţi aceşti angajaţi au primit salarii pentru toată muncă depusă de ei, conform contractelor colective şi individuale de muncă. Nimeni nu le-a mai rămas dator cu alte sume, de plătit ulterior încetării activităţii lucrative.

Fondul de pensii, fie el public sau privat, colectează aceste cotizaţii de la cei activi, mai investeşte din banii pe care îi are în cont în activităţi aducătoare de profit, adică multiplică banii de pensie, după care plăteşte pensionarii de asigurări sociale.

Militarul pe viaţă este militar-cetăţean:

Deci, conform tradiţiei, filosofiei renascentiste şi logicii construcţiei statelor moderne, între angajaţii la stat şi militarii în slubja ţării există o diferenţă clară, ce este dată tocmai de această legătură permanentă a individului în uniformă cu ţara, pe toată durata vieţii sale.

De aceea militarul nu încetează să fie oştean niciodată. El este mai întâi militar activ, apoi militar în rezervă şi, în final militar în retragere, iar gradul ce i se atribuie îi aparţine pentru totdeauna. Şi tot de aceea, uniforma şi însemnele militare poartă stema şi culorile ţării, iar militarul trecut la cele veşnice beneficiază de onoruri militare la înmormântare, inclusiv de intonarea imnului naţional.

Numai că aceste simboluri nu sunt suficiente. Fără o legătură concretă şi permanentă dintre militarul retras din activitate şi ţara lui, ele au exact valoarea etichetelor cu nume de firmă mare lipite pe haine de doi lei. Adică, etichetele nu fac acele haine mai valoroase în nici un fel. Pot însă să îi prostească pe unii sau să îi măgulească pe alţii, că uite, scrie şi pe ei ca pe vedetele de cinema sau pe miliardarii neamului.

Având un aranjament cu totul particular între ei şi stat, în România, ca şi în alte părţi ale lumii, militarii nu au contribuit niciodată la fondul de pensii, nici măcar pe vremea comuniştilor, când acesta era tot de stat şi nu public, aşa cum este astăzi.

De anul acesta, în România sunt numai mercenari:

Ei primesc toţi banii meritaţi pentru munca lor de apărare a ţării, inculsiv pentru viaţa lor şi, din aceşti bani, ei contribuie la fondul de pensii public şi privat, în speranţa că acel fond le va asigura o pensie de asigurări sociale, la părăsirea armatei. Singura diferenţă între ei şi mercenarii clasici este că ei nu pot servi în forţele armate române decât dacă sunt cetăţeni români, ca, de altfel, orice angajat la statul acesta.

Problema nu este însă cu cei activi acum. Ei au posibilitatea să accepte sau nu transformarea lor din soldaţi-cetăţeni în mercenari. Problema este cu cei deja ieşiţi din corpul militarilor activi.

Militarii aceştia şi-au făcut datoria conform angajamentelor şi, mai ales, jurământului depus şi au primit, în schimb, numai o parte din valoarea efortului lor pentru satisfacerea acestei datorii, restul urmând să îl primească sub formă de pensie militară de stat.

Vin acum însă guvernanţii şi neagă principiul că statul este dator să le plătească militarilor aceste pensii militare de stat.

Practic, se inversează responsabilităţile. În loc să considere că statul trebuie să se achite de datoria sa faţă de militarii în rezervă şi retragere, guvernanţii par să creadă că ei doar dau pensii acestor militari ca asistenţă socială, adică ca să nu moară de foame bieţii disponibilizaţi.

Pentru aceasta, ei au inventat o inginerie financiară prin care să se aproximeze o „echivalare” a contribuţiilor pe care militarii le-ar fi plătit la fondul de asigurări sociale, în funcţie de venituri, dacă ei ar fi fost angajaţi la stat cu salariu şi nu cu soldă, iar acel salariu ar fi acoperit întreaga lor muncă şi nu doar o parte a ei.

Realitatea este că militarii au contribuit pe timul activităţii lor, dar nu la fondul public de pensii ci la apărarea României, iar această contribuţie nu a fost compensată în bani, în totalitatea ei.

Cu cât a contribuit fiecare se vede din însăşi ierarhia militară. Cu cât sunt mai mari gradele militare, cu atât sunt mai puţini cei care le poartă, deci, cu atât este mai mare contribuţia la apărarea patriei.

Sistemul anterior de calcul şi acordare a pensiilor militare de stat funcţiona exact pe principiul cât mai are de plătit statul celor care au depus o muncă mult mai scumpă pentru apărarea ţării şi au primit solde cu sume mult mai mici decât valoarea muncii lor. De aceea acele pensii erau calculate în procente din soldele în plată astăzi şi nu în puncte de pensie.

Este posibil ca, în mintea îmbârligată şi coruptă a actualilor guvernanţi, să existe şi ideea că militarii trecuţi în rezervă şi în retragere au primit deja, prin soldele şi pensiile de până acum, mai mulţi bani decât ar fi meritat pentru activitatea lor. Ştiţi, expresia aceea cu „pensiile nesimţite”! Iar această idee s-ar putea să aibă un suport popular, mai ales în rândul celor care au făcut armata ca militari în termen şi au avut senzaţia clară că au pierdut perioada aceea din viaţă fără nici un folos, ba, mai mult, au fost şi umiliţi de cei mai mari, de subofiţeri şi chiar de ofiţeri.

Acestora le putem răspunde cu un considerent strategic şi unul practic.

Din punct de vedere strategic, toată armata şi-a făcut datoria de apărare a patriei, indiferent că a fost formată din indivizi mai zeloşi sau mai leneşi, ori din militari mai pricepuţi sau mai tăntălăi. Dovadă stă chiar condiţia de libertate, independenţă, integritate teritorială şi securitate în care se află România astăzi şi în care s-a aflat tot timpul, de la terminarea ultimului război.

Cât priveşte considerentul practic, acesta constă în faptul că niciodată un datornic nu poate reveni unilateral asupra datoriei sale, zicând că, de fapt, el datorează mai puţin, sau deloc, pentru că cel care i-a împrumutat banii respectivi nu a meritat să aibă acei bani. Deci, practic, statul român, prin actualii săi reprezentanţi, nu poate stabili că nu mai are datorii faţă de militarii în rezervă şi retragere, după ce aceştia şi-au făcut datoria.

Este ca şi cum Senatul Romei de acum două mii de ani ar fi anunţat veteranii care şi-au îndeplinit stagiul de douăzeci de ani în legiunile răspândite pe tot imperiul că nu vor mai deveni cetăţeni ai Romei şi că şi aşa au primit solde prea mari. Iar, dacă nu vor să moară de foame, să stea cu mâna întinsă la privaţi, poate le dau ăia ceva, din fondurile lor.

În concluzie, avem oşteni care au servit România şi au trecut în rezervă lăsând-o întreagă şi prosperă. Aceştia nu pot fi anunţaţi, pur şi simplu, că ei nu au fost militari-cetăţeni cum credeau, ci doar mercenari, pentru că nu aceasta a fost realitatea.

Chiar dacă actualii guvernanţi nu vor să recunoască, România le este datoare militarilor în rezervă şi retragere o pensie militară şi nu una de asigurări sociale, precum şi o pensie de stat şi nu una din sistemul public, pentru că ei au avut un contract de apărare cu acest stat şi poporul lui, iar nu unul de muncă şi contribuţii cu fondul de pensii.

Cât despre cei activi astăzi, în condiţiile în care sunt de acord cu acest sistem de retribuire, însemnă ca acceptă şi îşi merită eticheta de mercenari, chiar dacă au cu toţii buletin de România.