vineri, 30 septembrie 2011

Propuneri pentru îmbunătăţirea şi crearea unui cadru legislativ dedicat cadrelor militare în rezervă

Pe 4 octombrie a.c. va avea loc la Palatul Parlamentului, sala Grupului PNL, de la ora 16:00, o întâlnire a mai multor senatori şi deputaţi din comisiile pentru apărare şi siguranţă naţională cu cadre militare în rezervă în scopul îmbunătăţirii cadrului legislativ ce vizează statutul, drepturile, riscurile şi obligaţiile cadrelor militare în rezervă.

Subiectele propuse sunt:

- statutul de rezervist;

- drepturile pe care le au cadrele militare la finalul unei cariere plină de greutăţi, privaţiuni, riscuri şi sacrificii;

- obligaţiile pe care le are statul român faţă de fostele cadre militare.

Doamna deputat Alina Gorghiu a trimis o invitaţie celor care doresc să participe la întâlnire.

În scopul promovării rapide şi transparente a propunerilor venite dinspre cititorii Infomondo Militar spre organizatorii evenimentului de la Palatul Parlamentului, redacţia invită pe toţi doritorii care pot oferii idei, sugestii, propuneri concrete vis-a-vis de subiectul în discuţie să le promoveze folosind platforma de ma jos:

Dezbateri, propuneri, sugestii:

Click aici pentru a adăuga o propunere!
2011-09-29 de către gigi
pensii militare
Articolele 5,6 si 7 din OUG nr. 1/2011 sa fie abrogate si înlocuite cu următoarele texte care răspund corect ideii de revizuire a pensiilor astfel :
Art.5 „Pensiile revizuite pe baza documentelor care atestă veniturile realizate, pentru perioada care constituie stagiul de cotizare, şi al căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se menţin în plată conform deciziei de revizuire”.
Art.6 „Pensiile revizuite pe baza documentelor care atestă veniturile realizate, pentru perioada care constituie stagiul de cotizare şi al căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, după emiterea Deciziei de revizuire, se menţin în plată în cuantumurile din luna decembrie 2010, până când prin creşteri succesive aceste pensii ajung la cuntumul lunii decembrie 2010”.
Art.7 al (1) şi (2) în actuala variantă se va abroga şi va fi înlocuit cu următorul text :
Art.7 : Al (1) „Creşterea punctului de pensie aplicat pensionarilor militari se va face proporţional cu creşterea soldelor de grad şi funcţie a militarilor activi”.
Al.(2) „procentul de creştere a punctului de pensie în raport cu creşterea soldelor militarilor activi, se va stabili anual prin Legea Bugetului de stat, însă nu va fi mai mic de 50% din creşterea soldelor militarilor activi”.
2011-09-28 de către Bure Bista
Pensii militare
Reintroducerea in sistemul de pensii din Romania a pensiilor militare ca SI CATEGORIE DISTINCTA.
2011-09-28 de către gigi
pensii militare
abrogarea art. 5,6 si 7 din OUG nr. 1/2011 si actualizarea pensiilor militare odata cu majorarea soldelor militarilor actvi.
2011-09-27
Mentinerea corpului cadrelor militare in rezerva ca si corp distinct
Eliminarea din parctica curenta a avansarilor in rezerva Armatei a unor persoane fara pregatire militara. In momentul de fata rezerva Armatei are suficiente cadre militare cu competente dobandite prin execitarea profesiei de militar. Ca urmare includerea in rezerva a unor persoane fara pregatire militara poate creea grave perturbatii la mobilizare si la razboi. Mai mult prin includerea acestora in rezerva se creeaza posibilitatea activarii lor (cunoscuta filiera indirecta prin birouri nu cea oficiala care este promovata de BIR-urile din toata tara). Acest lucru ar lua din mana unor ministrii acordarea dupa bunul plac a titlului de cadru militar activ dupa propriul plac.

Etichete:

joi, 29 septembrie 2011

"Strategia fiscal-bugetară", - o nouă metodă de imbogăţire a Puterii portocalii


Strategia fiscal-bugetară în discuţie este doar o propunere a Guvernului, convenită cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană, propunere care va trebui dezbătută în Parlamentul României. Aşadar, propunerea se va înainta forului legislativ şi va conţine două proiecte de lege privind Bugetul de Stat şi Bugetul Asigurărilor Sociale pentru anul 2012, însoţite fie de o serie de Ordonanţe de Guvern pentru celelalte modificări legislative pînă în 2014, fie de asumarea răspunderii Guvernului în Parlament, pe pachetul de modificări legislative de rigoare.

Pentru anul următor, Executivul estimează o creştere economică de 3,5-4% din PIB, respectiv de la 543 miliarde de lei la 588 de miliarde de lei. De asemenea, Strategia prevede un deficit bugetar de 3% în 2012, de 2,5% în 2013 şi de 2,2% în 2014. Strategia prevede că, în perioada 2012-2014, tendinţa de reducere a inflaţiei va continua, urmînd ca rata acesteia să scadă pînă la 2,5% în 2014, iar media anuală să fie de 2,8%. Totuşi, la sfîrşitul anului 2012, rata inflaţiei ar urma să ajungă la 3%, iar în 2013 la 2,8%.
Iată principalele măsuri pe care Guvernul intenţionează să le aplice prin Strategia anunţată.
Pensiile persoanelor care au lucrat în condiţii deosebite, dar şi ale celor care au ieşit din cîmpul muncii în acest an vor fi îngheţate pînă în 2014. Se încalcă astfel, prevederile noii legi a pensiilor, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, referitoare la pensionarii care au lucrat în condiţii deosebite de muncă. Legea acordă majorări acestei categorii de pensionari, începînd cu 1 ianuarie, anul viitor (2012).
Guvernul a decis să sisteze pînă în 2014 acordarea tichetelor de masă, cadou şi de vacanţă, pentru angajaţii din instituţiile publice.
Va continua sistemul de compensare a muncii prestate suplimentar, în afara orelor de lucru, doar cu ore libere.
Se vor reduce, gradual, cheltuielile cu personalul angajat în sistemul public; politica de blocare a angajărilor va presupune ocuparea unui singur post din 7 vacanţate. Astfel, pentru 2012, cheltuielile de personal vor reprezenta 7,2% din PIB; pentru 2013 vor reprezenta 7,08% din PIB, iar pentru 2014 - 6,79% din PIB. Scăderea fondului de salarii va accentua creşterea şomajului. Restrîngerea de personal, aplicată de-a valma, mecanic, va duce, spre exemplu, la acutizarea problemelor din Sănătate, unde, şi aşa, se resimte lipsa medicilor. În România, populaţia este asistată de 2 medici la 1.000 de locuitori, cea mai redusă rată din Europa.
Executivul amînă reducerea CAS (a contribuţiilor la asigurările sociale pentru angajatori), deşi fusese anunţată în primăvara aceasta. Menţinerea cotei la nivelul actual va încuraja munca la negru şi evaziunea fiscală.
Guvernul va amîna cu 2 ani, pînă în 2014, finanţarea Educaţiei cu minimum 6% din PIB. Astfel, deşi noua Lege a Educaţiei Naţionale, publicată în Monitorul Oficial la începutul anului în curs, stabileşte că pentru finanţarea învăţămîntului trebuie alocate minimum 6 procente din PIB, iar pentru cercetarea ştiinţifică cel puţin 1% din PIB; nivelul fondurilor destinate Educaţiei rămîne îngheţat la 3% din PIB. Guvernul pretinde lipsa fondurilor impuse de lege, care ar presupune un efort bugetar suplimentar de peste 46 de miliarde de lei în anii 2012 şi 2013.
Strategia fiscal-bugetară a Guvernului pe 2012-2014 survine în urma rectificării bugetare hotărîte de Guvern săptămîna trecuta. În ciuda austerităţii la care va fi supusă populaţia, unele ministere şi structuri guvernamentale vor primi fonduri suplimentare substanţiale de la bugetul statului, astfel: 1,4 miliarde de lei - Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Ministerul Administraţiei şi Internelor; 735 de milioane de lei - Ministerul Agriculturii; 10 milioane de lei - Ministerul Justiţiei; 1,3 milioane de lei - Ministerul de Externe; 227 milioane de lei - Ministerul Apărării; 38,5 milioane de lei - SRI; 5 milioane de lei - SIE; 3 milioane de lei - SPP; 6,4 milioane de lei - STS.
SOLUŢII DE REDRESARE ECONOMICĂ
Printre măsurile cu impact asupra mediului economic şi social, fără de care dezastrul se va permanentiza, se numără:
- Diminuarea contrabandei şi a evaziunii fiscale, de la aproximativ 30% la maximum 2% din PIB, nivel atins în Uniunea Europeană. În România, fenomenul evaziunii fiscale atinge aceeaşi valoare ca a Bugetului de Stat;
- Controlul riguros al achiziţiilor publice. În Raportul Curţii de Conturi pe anul 2009, se semnalează că aproximativ 10 miliarde de euro au reprezentat valoarea contractelor de achiziţii publice frauduloase;
- Reducerea cheltuielilor bugetare în zona aparatului guvernamental: micşorarea numărului de ministere (de la 15 la maxim 10), de agenţii guvernamentale (de la 200 la maximum 30) şi a altor asemenea structuri, în funcţie de numărul instituţiilor corespondente din Uniunea Europeană;
- Naţionalizarea fondurilor de pensii obligatorii administrate privat, după modelul Ungariei. Măsura ar aduce 1,5 miliarde de euro bugetului public de pensii;

WikiLeaks.ro documente

duminică, 25 septembrie 2011

In atentia tuturor membrilor SCMD

Cu 15.09.2011, este posibil sa ni se adreseze in vederea inscrierii in SCMD, disponibilizatii din MAI sau militarii pe baza de contract care au implinit 45 de ani, din MApN.

Sunt relativ tineri, au o problematica diferita de a noastra, legata de lipsa dreptului la munca, a dreptului la ajutor de somaj, in timp ce problema noastra este legata de pensie.

Rugamintea este sa ii primiti, constituind cu ei un dosar separat, in vederea intemeierii unei filiale separate.

In momentul in care, spre exemplu, la Braila, Filiala 1 Braila, va lua in evidenta peste 15 tineri disponibilizati, vom intemeia Filiala 2 Braila. In acest scop, se vor deplasa de la Bucuresti, cel putin doi membri fondatori sau ai Comitetului Director, insotiti de juristi, urmand ca la sedinta de constituire a noii filiale sa participe si BO al Filialei 1 Braila, sub patronajul caruia noua Filiala cu BO ales, va trebui sa se integreze rapid in lupta sindicala.

Avem in vedere noua serie de procese declansate de SCMD, in sprijinul acestor noi categorii de militari carora le-a fost rapit dreptul la cariera si munca specializata.


O NOUA VICTORIE

Veste de ultim moment: VICTORIE SI LA CURTEA DE APEL PLOIESTI.Informatie transmisa de avocatul RAZVAN VASILIU.

La Ploiesti s-au castigat 8 actiuni in recurs, de catre membrii de sindicat din Filiala Targoviste a SCMD, pe Pasul 1 b).

Deciziile de recalculare a pensiilor militare sunt astfel anulate definitiv si irevocabil.

luni, 12 septembrie 2011

Mai este Romania un stat de drept?


Interogaţia de mai sus nu este gratuită. Ea nu reprezintă emanaţia vreunei frustrări a politicenilor aflaţi în opoziţie, nu urmăreşte obţinerea de voturi şi nu este subordonată vreunui scop economico-financiar. Este altceva. Exprimă îngrijorarea multor mii de pensionari militari care, în mod democratic, se judecă cu Curtea Constituţională a României şi care sunt acuzaţi dur de către această instituţie pe motiv că acţiunea lor este, citez: „ un abuz de drept incalificabil şi denotă intenţia evidentă a reclamanţilor de a aglomera inutil activitatea instanţelor de judecată cu scopul probabil ca aceştia să-şi facă publicitate şi să fie în centrul atenţiei” Să-şi dorească miile de pensionari militari publicitate? Să urmărească ei, cu scop subversiv, „aglomerarea inutilă” a instanţelor din România? Să vrea ei să ocupe „centrul atenţiei”? Afirmaţiile CCR par de domeniul absurdului kafkian. Ele zugrăvesc imaginea unei alte Românii, departe, îngrozitor de departe de realitatea pe care o trăim azi cu toţii. Dar să vedem faptele, lăsându-vă libertatea de a răspunde singuri la întrebarea din titlu.
La sfârşitul anului 2010, un număr de asociaţii, organizaţii şi ligi ale militarilor în rezervă şi retragere, precum şi câţiva militari pensionari ( în nume personal) au dat în judecată Curtea Constituţională a României pentru că, în opinia lor, prin Decizia nr. 871/25.06.2010 li se leza dreptul la pensie, consfinţit de Constituţie la art.47 al.(2), , şi dreptul la un trai decent (Constituţie, art.47 al (1). În Decizia cu pricina, CCR susţine că pensia militară nu este un drept câştigat al militarilor, ci un supliment pe care statul îl poate acorda ori nu, în funcţie de posibilităţi, iar cuantumul lui (al acestui supliment care ar fi trebuit să fie pensia militară de stat) este aleatoriu, de la zero la oricât vrea statul să dea (vezi şi http://teopal.com/?p=420 „PENSIILE MILITARE DE STAT = UN SUPLIMENT”, unde lucrurile sunt prezentate pe larg). Decizia 871/2010 valida dispoziţiile unui act normativ devenit ulterior Legea 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, lege care înlocuia modul de calcul al pensiei militare de stat prevăzut în Legea 164/2001, pus de acord cu NATO, cu un cuantum aleatoriu al unui aşa zis „supliment” pe care legiuitorul îl poate acorda doar în condiţiile în care resursele sale financiare permit. Aceiaşi reclamanţi au înaintat în justiţie o excepţie de neconstituţionalitate, întrucât constataseră că, după părerea lor, în chiar legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a României erau articole care încălcau flagrant Constituţia României. Ambele demersuri aveau ca temei art.1 al.(3) al Constituţiei României care defineşte România ca un stat de drept şi au fost acceptate de Curtea de Apel Bucureşti.
Procesul şi-a urmat cursul, cu înfăţişări şi amânări caracteristice justiţiei noastre, CCR tratând pentru început întregul demers cu un profund dezinteres. Până la 07.09.2011, când aceeaşi CCR a trimis Curţii de Apel Bucureşti o Întâmpinare în legătură cu cele sesizate de reclamanţi. Demers în spiritul legii. Numai că, în conţinutul actului găsim afirmaţii şi „dogme” ce mi se par de neimaginat într-un stat de drept. Cu atât mai mult cu cât ele aparţin înstituţiei care trebuie să apere respectarea drepturilor constituţionale ale fiecărui cetăţean, indiferent cine ar încerca să i le lezeze.
Două sunt aspectele ridicate de către CCR în Întâmpinare.
Primul, să nu fie acceptată, sub nici o formă, cererea de chemare a sa în judecată: „să se respingă acţiunea ca inadmisibilă”. Citind argumentele, ele par aduse din realitatea românească de acum 21 de ani. Se invocă drept susţinere a inadmisibilităţii acţiunii în justiţie legea de organizare şi funcţionare a CCR , Legea 47/1992 ( chiar legea aceea atacată în instanţă de reclamanţi ca neconstituţională întrucât transformă CCR într-o instituţie a statului mai presus de stat, mai presus de justiţie, dincolo de orice control ori contrazicere) conform căreia „Curtea Constituţională este independentă faţă de orice autoritate publică şi se supune doar Constituţiei şi prezentei legi” (sublinierea aparţine CCR). În esenţă, se cere oprirea procesului învocat întrucât ei, cetăţeni ai României, au avut îndrăzneala să nu fie de acord cu decizia unei instituţii a statului prin care consideră că li se încalcă flagrant drepturi constituţionale. Şi, conform intrpretării CCR, nu au dreptul să se adreseze justiţiei. Ca urmare, CCR califică în scris, sub semnătura preşedintelui CCR, aceast demers avansat legal, prin justiţie, ca „ aberanţie”, „un abuz incalificabil”, „dorinţă de publicitate”, „cereri vădit netemeinice”, „rea credinţă”, încercare de a „cenzura deciziile Curţii de către o instanţă de judecată”. Mai mult, se subliniază apăsat că deciziile CCR, instituţia ca atare, sunt deasupra oricărei judecăţi întrucât: „ Odată cu pronunţarea, Curtea Constituţională se dezinvesteşte, prin urmare aceasta nu mai poate reveni asupra considerentelor invocate, cu atât mai mult ele nu mai pot fi explicitate, extinse, ca răspuns la o petiţie, ori contestate ulterior, în faţa instanţelor judecătoreşti, acestea neavând competenţa materială de a se pronunţa asupra legalităţii ori inadmisibilităţii deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională”. Aţi înţeles? Eu, nu. Dacă în România instanţele judecătoreşti nu au „competenţa materială” de a se pronunţa asupra legalităţii unor acte emise de nu contează cine, atunci mai suntem un stat de drept? Cum se poate apăra un cetăţean asupra unor abuzuri, fie ele şi ipotetice, ale Curţii Constituţionale dacă prin justiţie nu o poate face? Concluzia: Nu se poate apăra! Cum altfel să interpretezi decât că într-un stat ce se declară democratic Constituţia este încălcată, în interes propriu, de către instituţia creată special pentru a veghea la respectarea legii supreme? Pentru că, art. 24 din Constituţia Românie spune clar, direct şi simplu, ca să înţeleagă toată lumea, inclusiv CCR: „Dreptul la apărare este garantat”. Tot pentru a se înţelege până unde poate merge aroganţa CCR în raport cu cetăţeanul, cred că este cazul să amintesc art. 21 din Constituţie care precizează la al(1) „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime” şi la al(2): „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Nici măcar legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României!
Al doilea aspect ridicat în Întâmpinarea CCR este şi mai stupefiant. Se cere, nici mai mult nici mai puţin, amendarea celor care au îndrăznit să o cheme în judecată! Citez: „vă solicităm aplicarea prevederilor art. 723 raportat la art.108. al.(1) pct.1 lit a din Codul de procedură civilă…instanţa având posibilitatea de a sancţiona cu amendă judiciară introducerea cu rea credinţă a unor cereri vădit netemeinice”
Deci, în pofida art. 21 şi art. 24 din Constituţie, cetăţeanul nu are dreptul şi nu se poate apăra în justiţie împotriva abuzurilor CCR. Iar dacă îndrăzneşte cumva s-o facă, atunci trebuie să fie amendat judiciar! Sunt cuvinte scrise negru pe alb într-un document oficial, public, al Curţii Constituţionale a României. Inatacabil, după logica aceleaşi instituţii! Ca tot ceea ce ea emană. Cum să nu te întrebi: Este un stat de drept statul în care aşa ceva este permis? Eu, nu cred. Dar s-ar putea să greşesc. Motiv pentru care, fiind doar un cetăţean oarecare şi dorind să nu apară nici un dubiu asupra neputinţei mele de a protesta vreodată în faţa CCR, sunt gata să recunosc că dacă există un Dumnezeu pe pământ, El se află în România şi se numeşte Curtea Constituţională.
Chiar şi aşa, întrebarea din titlu rămâne.
PS: Aviz amatorilor: nu vreau publicitate, nu doresc să fiu în centrul atenţiei şi nu am în intenţie aglomerarea activităţii nimănui. Exprim doar îndoielile mele şi ale unor mii de militari în rezervă asupra calităţii statului în care trăim. Atât!
Teo Palade

luni, 5 septembrie 2011

Băsescu îşi pregăteşte favorita pentru scaunul de Preşedinte?


Se pare ca zvonurile sunt reale, Traian Băsescu îşi pregăteşte favorita pentru scaunul de Preşedinte... cel putin asa reiese din ultimele sale declaratii facute la scoala de vara a tinerilor din PDL. Oricum, nu mai mira pe nimeni ( si ceea ce e mai grav, nu scandalizeaza pe nimeni!) faprul ca presedintele participa si da indicatii "pretioase" unor membri de partid, chiar daca stim ca nu s-a rupt niciodata de PDL in ciuda functiei care trebuia sa-l faca echidistant.

Imi aduc aminte ca prin 2000 Ion Iliescu a participat la o astfel de intrunire de vara a tinerilor din PSD.... ce scandal in mass media a fost atunci! Ziarele opuse puterii au criticat in fel si chip participarea presedintelui in functie la un astfel de eveniment de partid. Pe buna dreptate..... In ceea ce-l priveste pe Băsescu nu se prea agita nimeni. Iar asta e grav.... inseamna ca pana si cei mai critici opozanti ai presedintelui s-au obisnuit cu derapajele tot mai accentuate ale acestuia de la echidistanta impusa functiei. Cat despre populatie, ce sa mai vorbim....


Ronald Reagan şi pe Margaret Thatcher au fost recomandările de modele politice propuse duminică de preşedintele Traian Băsescu tinerilor din PDL. Întrebat ce model de politician ar trebui să aibă tinerii din PDL, şeful statului a susţinut că în niciun un caz un român.


"Un politician care nu este român, dar... Ronald Reagan poate fi un model de politician pentru oricine şi să ştiţi că nu a fost un om făcut să facă politică şi ştiţi foarte bine istoria. A fost însă un om cu viziune, un om care a văzut America pe un anume drum şi relansarea puterii şi prosperitaţii Americii s-a făcut odată cu Ronald Reagan. Este un model, un om cu un mod de adresare simplu, direct şi extrem de concret. Este adevărat, şi cu puterea de a face prin natura funcţiei preşedintelui Statelor Unite, dar este un model de politician care şi-a schimbat ţara, a relansat-o, a făcut-o o mare putere economică şi militară prin acest proces de relansare", a răspuns Traian Băsescu.

Despre cine ar fi acest Reagan al politicii romanesti, nu are rost sa ne intrebam. Metaforele presedintelui, - oricat ar fi de incalcite, - nu ne indreapta totusi catre un politician strain, in ciuda afirmatiilor sale, - ci catre unul de la noi. Mai stiti cine era defapt fostul presedinte american Reagan? Un fost actor de filme cu cow-boy din anii 60-70, lansat mai apoi in politica. Un fel de John Wayne dar mai cizelat si cu mai putin succes la public.

Propunem presentelui alte "modele": de pilda, "Popeye Marinarul", "Pistolarul Betiv", "Captain Ahab".... sau "Jean-Luc Picard" ( din Star Trek). Sau, de ce nu, "Dr. Evil"....
Vezi imaginea alaturata.

Cat despre acea "Margaret Thatcher" supranumita si "Doamna de Fier", nu are rost nici atat sa vorbim. Stim cu totii cine poate sa fie. E adevarat, nu e la varsta cand Dna. Thatcher a ajuns Seful Guvernului Britanic, - ci mult mai tanara. Nu e nici de "Fier" si nici..... domnisoara.... De asemenea nu poarta nici titlul de Lady. Nici macar onorific. Nu are mosie in Essex, ci o casa parinteasca la... Plescoi in judetul Buzau. Mda....

Chiar.... in perspectiva ca se vor adeveri vorbele presedintelui, cum va fi supranumita aceasta Margaret Thatcher a plaiurilor mioritice? "Doamna de Asfalt" ( dupa afacerile in domeniu ale consortului), Lady de Plescoi, Elena din Troia, Joana d'Arc...?

Preluare http://www.newsro123.com

duminică, 4 septembrie 2011

Motivul păstrării pensiilor "nesimţite" de sute de milioane pe luna pentru magistraţii care lupta pentru îngroparea jafului si a dezastrului

R E C H I Z I T O R I U
Anul 2004 luna august ziua 09
Procuror şef secţie Vasile Drăghici – Secţia de combatere a corupţiei şi procuror Ioan Oţel, de la Parchetul Naţional Anticorupţie, Bucureşti,
Examinând actele, lucrările precum şi probele administrate în dosarul nr. 20/P/2002, al Parchetului Naţional Anticorupţie Bucureşti, privind pe inculpaţii si invinuitii:
BĂSESCU TRAIAN
- director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile în perioada 1989-1990; - subsecretar de stat şeful Departamentului transporturi navele din Ministerul Transporturilor în perioada 1990 – aprilie 1991
- ministrul Transporturilor în perioadele mai 1991- noiembrie 1992 şi 1997 – iulie 2000
- director/preşedinte al Comitetului Director Petroklav Inc. Bahamas în perioada iulie 1991 – octombrie 1992.
faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de
- art.10 lit.a din Legea nr.78/2000
- art.289 cu aplic art.41 alin.2 C.p.
- art.291 cu aplic art.41 alin.2 C.p.
- art.289 C.p.
- art.291 C.p.
- art.276 lit.a din Legea 31/1990 (modificată prin Legea nr.195/1997) cu aplic art.13 în referire la art.208 lit.a din Legea 31/1990, nemodificată.
- art.23 lit.a şi b din Legea 21/1999, cu aplic art.13 rap. la art.23 din Legea 656/2002 art.23 lit.a şi b
- art.26 rap. la art.248 combinat cu art.2481 cu aplic art.13 în referire la art.248 alin.2 C.p., cu aplic. art.41 alin.2.
- art.26 rap. la art.248 combinat cu art.2481 C.p. cu aplic art.41 alin.2 C.p.
- art.26 rap. la art.276 lit.a din Legea 31/1990 (modificată prin Legea nr.195/1997) cu aplic art.13 în referire la art.208 lit.a din Legea 31/1990, nemodificată.
- art.26 rap. la art.23 lit.a şi b din Legea 21/1999, cu aplic art.13 rap. la art.23 din Legea 656/2002 art.23 lit.a şi b
- art.2151 alin.2 C.p. modificat cu aplic. art.13 în referire la art.223 alin.3 C.p.
- art.26 rap. la art.289 cu aplic art.41 alin.2 C.p.
- art.26 rap. la art.291 cu aplic art.41 alin.2 C.p.
- art.248 combinat cu art.2481 cu aplic art.13 în referire la art.248 alin.2 C.p.,
- art.248 combinat cu art.2481 C.p.
- cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
EXPUNEM URMĂTOARELE:
I.- DATE GENERALE:
Prezentul dosar, are ca obiect doar faptele şi împrejurările de fapt din conţinutul infracţiunilor mai sus enumerate a căror săvârşire a condus la pierderea a 16 nave maritime mineralier în capacitate totală de 1.309.777 tdw.
Acestea au făcut parte din totalul de 89 nave cu capacitatea totală de 4.620.000 tdw, care, urmare desfiinţării Întreprinderii de exploatare a flotei maritime (IEFM) Navrom Constanţa prin HG.494/1990, au fost transferate pentru exploatarea specializată a flotei maritime de petroliere şi mineraliere în patrimoniul Companiei de Navigaţie Petromin Constanţa .
Navele, active ale patrimoniului, constituiau capitalul social iniţial subscris şi vărsat în întregime de statul român, în calitate de acţionar unic (vezi statut vol.8 f.63), al Societăţii Comerciale pe acţiuni, Compania de Navigaţie Maritimă Petromin SA Constanţa.
La înfiinţare, prin divizarea IEFM Navrom Constanţa ca efect al HG494/1990 Petromin Constanţa, a avut iniţial caracterul de întreprindere specializată pentru exploatarea flotei maritime de petroliere şi mineraliere, iar apoi la constituire ca societate comercială pe acţiuni prin HG19/1991, SC CNM Petromin SA Constanţa, cu acelaşi capital integral de stat a fost înmatriculată la Registrul Comerţului sub numărul J/13/575/1991, cu obiect de activitate transporturi maritime cod 110 cu un capital social de 562.189.275 mii lei.
Ulterior şi în prezent, acţionariatul este structurat 70,012% APAPS (AVAS), 20,830% SIF Transilvania şi 6,158% persoane fizice, cu menţionarea strict formală a aceluiaşi capital social de 562.189.275 mii lei, deşi CNM Petromin SA nu mai are în exploatare maritimă comercială nici una dintre navele de transport maritim menţionate. (vezi Anunţ de vânzare acţiuni din 30.04.2004, cu reprogramări până la 14.07.2004 şi situaţie la 14.06.2004, vol.161, f.189-191).
Perseverarea în menţinerea aparentă a existenţei aceluiaşi capital social iniţial – diminuat prin pierderea consecutivă a navelor, active ce alcătuiau conţinutul aproape integral al acestuia - învinuiţii şi alte persoane din structurile de conducere ale CNM Petromin SA au încălcat cu ştiinţă dispoziţiile legale ce obligau la diminuarea, tot consecutivă, a capitalului social, în acord cu diminuarea reală a patrimoniului şi la înregistrarea menţiunilor aferente în Registrul Comerţului cu efecte „ erga omenes „ pentru ceilalţi agenţi economici, instituţii şi organe ale statului.
Mai mult, pentru ascunderea iminentului faliment generat de pierderea navelor, cu implicita dispariţie a scopului înfiinţării CNM Petromin SA s-a recurs, tot formal doar la înscrierea la Registrul Comerţului a altui obiect de activitate, P7513 Controlul activităţilor economice fără a îndeplinii însă nici activităţi de administraţie publică sau specifică ce caracterizează acest tip de activitate.
Declinul continuu până la acest nivel al SC CNM Petromin SA s-a produs în condiţiile instituirii şi menţinerii, cu ştiinţa nu numai a persoanelor din structura de conducere a persoanelor din CNM Petromin SA ci şi a celor cu răspunderi ministeriale şi din conducerea FPS, a unei adevărate stării de haos în evidenţele patrimoniale şi financiar – contabile, mai ales cu privire la angajarea navelor în relaţii comerciale cu parteneri externi, contractarea unui volum foarte mare de credite externe prin ipotecarea navelor, cedarea în totalitate a managementului tehnic şi comercial partenerilor externi şi lipsa oricărei urmăriri a folosirii creditelor externe al căror control a fost cedat în exclusivitate partenerilor străini, care le-au gestionat conform propriilor interese.
Pe acest fond, care exprimă în sine o tulburare foarte gravă a activităţii CNM Petromin SA au fost săvârşite şi faptele penale din prezenta cauză şi în legătură cu cele 16 nave angajate în relaţii de asociere cu firma norvegiană Torvald Klaveness,“asociere” care în realitate a constat în cedarea întregii afaceri partenerului norvegian, cu efectele pierderii totale a navelor şi înregistrarea altor pagube ce totalizează, conform expertizei complexe tehnico-maritime şi financiar contabile, prejudiciul de 324.514.683,80 USD (vol.153 şi vol.154).
II.- Date procesual penale
Această cauză s-a format prin sesizarea din oficiu a membrilor comisiei mixte de control constituită prin Ordinul nr.1 din 27.01.1997 a Şefului Departamentului de Control al Guvernului, având în componenţă şi organe de poliţie specializate, care au solicitat la data de 05.06.1997, efectuarea verificării financiar contabile de către organele Ministerului Finanţelor, cu obiect concret cele 16 nave şi relaţia CNM Petromin SA Constanţa – Torvald Klaveness, Oslo, Norvegia. (vol.86, f.1-10).
Pe baza datelor acestei verificări financiar – contabile, a documentelor ataşate şi actelor premergătoare, faţă de indicii de existenţă, în materialitatea ei, a infracţiunii de abuz în serviciu, s-a dispus începerea urmăririi penale ”in rem„ la 30.04.1999, prin Ordonanţa nr.167/P/1999 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care exercita supravegherea la nivelul IGP Bucureşti Direcţia Cercetări Penale.
După începerea urmăririi penale s-a dispus şi s-a efectuat expertiza judiciară tehnică – comercială (vezi Raport şi anexe depus de expertul Oprea Dan Nicolae la 14.09.1999 vol.6, f. 5- 139).
Organele de cercetare penală, au sesizat că şi IPT Constanţa – Poliţia Port avea pe rol dosarul nr.1683/2000, cu urmărirea penală începută prin procesul verbal din data de 24.01.2001, împotriva administratorului unic al CNM Petromin SA Bărdaş Marcel pentru infracţiunea prev. de art. 2481 C.pen. săvârşită prin rezilierea în anul 2000 a contractului cu Torvald Klaveness, Oslo, cu preluarea ultimelor 4 nave date formal în contracte de bare-boat la SC Corona Shipping International SRL Constanţa care a recurs la un “aranjament” financiar extern prin intermediul căruia a dobândit fără achitarea unui preţ a navelor.
Faţă de această situaţie, IGP – Direcţia Cercetări Penale, prin Ordonanţa nr.317015 din data de 27. 11.2000, a dispus conexarea dosarului nr. 1683/2000 al IPT Constanţa la dosarul penal nr. 8085/2000 al IPJ Constanţa (vol. 6 f.1-3), reunindu-se astfel în dosarul nr.167/P/1999 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie care a fost preluat pentru efectuarea urmării penale de către procuror.
Acesta a individualizat prin rezoluţii începerea urmăririi penale “in personam” faţă de învinuiţi, atât pentru infracţiunea cu privire la care era începută urmărirea penală „in rem”, cât şi pentru celelalte infracţiuni, în raport de indicii temeinici de săvârşire atestaţi de probele în curs de administrare.
După intrarea în vigoare a OUG 43/2002 s-a constatat că unele dintre faptele penale, săvârşite ulterior adoptării Legii 78/2000, se află în stare de conexitate cu infracţiunile săvârşite anterior, revenind ca atare în competenţa specială a procurorului din cadrul PNA.
În consecinţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a dispus, prin Ordonanţa nr.167/P/1999 din data de 2.09.2002, declinarea cauzei la Parchetului Naţional Anticorupţie, dosarul penal fiind înregistrat sub numărul 20/P/2002 din data de 17.09.2002.
În privinţa efectelor juridice ce decurg din derularea expusă, relevantă este situaţia învinuitului mai sus nominat, Bărdaş Marcel :
a) - acesta, aflat sub efectul urmăririi penale „in rem”, a început executarea infracţiunii de abuz în serviciu la data de 29.07.1998, când a fost numit director general interimar şi apoi administrator unic al CNM Petromin SA Constanţa – având, indubitabil, calitatea de funcţionar în sensul legii penale, deci de subiect calificat al infracţiunilor care i se reţin în sarcină;
b) - prin începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave la data de 27.01.2001, de către organele de cercetare penală şi aducerea la cunoştinţă a calităţii de învinuit pentru aceasta cu prilejul audierii la data de 04.04.2001, s-a întrerupt cursul prescripţiei răspunderii penale, în privinţa sa dar şi a celorlalţi învinuiţi de săvârşirea infr. prev de art. 2481 C.pen. în speţă (vol.135, f.192 şi 245 verso).
Aceasta deoarece toate încălcările cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu, indiferent de numărul şi calitatea funcţionarilor implicaţi, însumate cauzal aceluiaşi rezultat încriminat în art. 248 C.pen. – pierderea grupului celor 16 nave maritime angajate la încheierea şi în derularea frauduloasă a “asocierii” cu parteneri norvegieni cu prejudiciul la nivelul a 324.514.683,80 USD - se află în vădită stare de conexitate conform prev. art. 34 lit. d din C.pr.pen.
c) - valorificarea indiciilor de săvârşire a infracţiunilor de competenţa PNA, a impus dispunerea începerii urmăririi penale faţă de învinuitul Bărdaş Marcel de către procurorul investit cu această competenţă specială, prin rezoluţia din data de 21.01.2003 şi pentru infracţiunea prev. de art. 10 lit. a din Legea 78/2000 (vol.135, f.230).
Procurorii PNA au dispus începerea urmăririi penale pentru art.10 lit. a din Lg.78/2000 şi împotriva învinuiţilor: - Verioti Gheorghe, dobânditorul ultimelor 4 nave, în numele SC Corona Shipping International SRL Constanţa, la valori vădit diminuate faţă de cele comerciale; - Catrinescu Gheorghe, evaluator Navexim Galaţi şi membru al Comisiei de negociere CNM Petromin SA – SC Corona; - Uzum Gheorghe, mandatat FPS în aceiaşi comisie de negociere; - Roşioru Ion şi Gache Mihai membrii CNM Petromin în aceiaşi comisie; - Zdru Mihai, reprezentant FPS în AGA – CNM Petromin care a hotărât vânzarea în acele condiţii; - Stoica Amalia Oana, care a vizat pentru legalitate în cadrul FPS modalitatea de vânzare; - Timotin Mariana, expert FPS care a întocmit documentaţia de „vânzare”; - Şerbotei Sergiu Constantin şi Pelinel Ştefan Mihai, directori în cadrul FPS Bucureşti şi Giurgiu Alin Emil – director general executiv al FPS Bucureşti.
Aceste fapte penale, incriminate special ca infracţiuni de corupţie asimilate sunt în aceiaşi stare de conexitate cu toate celelalte infracţiuni, subsumate aceluiaşi rezultat material (pierderea întregului grup de 16 nave maritime de mare tonaj, prejudiciul de 324.514.683,80 USD).
Materialitatea stării de conexitate înglobează nu numai învinuiţii subiecţi calificaţi, ci şi alţi participanţi care nu au calitatea de funcţionari, în accepţiunea penală a acestui termen, ori împotriva cărora nu s-a început urmărirea penală în cauză.
Este cazul, de pildă al făptuitorului Barde Tănase, pentru care nu s-au îndeplinit încă cerinţele legale, prealabile, începerii urmăririi penale faţă de indicii de săvârşire a faptei prev. de art. 257 C.pen.
Conform acestor indicii, instigat fiind de administratorului unic al CNM Petromin SA, învinuitul Bărdaş Marcel, Barde Tănase, în calitate de chestor la Parlamentului României, a intervenit la preşedintele FPS, învinuitul Sârbu Radu Ovidiu, pentru aprobarea schemei de refinanţare propusă, în favoarea SC Corona Shipping Intenational SRL Constanţa, de către învinuitul Verioti Gheorghe pentru dobândirea ultimelor 4 nave la un preţ formal, mult diminuat şi neachitat după cumpărare.
Sunt evidente deci legăturile de conexitate dintre infracţiunile pentru care s-a efectuat urmărirea penală până la data de 17.09.2002 şi cele de competenţa PNA. Preluarea întregii cauze pentru definitivarea urmăririi penale de către procurorii PNA s-a impus şi pentru o bună înfăptuire a justiţiei, îndeplinindu-se astfel în totalitate, scopul şi cerinţele legale ale prev. art. 34 lit. d din C.pr.pen.
Caracterul strict personal al răspunderii penale impune, însă şi individualizarea - din starea globală de conexitate - acţiunilor şi inacţiunilor ce alcătuiesc conţinutul fiecăreia dintre infracţiunile săvârşite, circumstanţiat, de fiecare inculpat sau învinuit în parte.
Această cerinţă legală este îndeplinită - cu referiri la probele care o exprimă, individualizează şi circumstanţiază, - de următoarea:
III. – SITUAŢIA DE FAPT
Primele acte de săvârşire a faptelor penale datează din primăvara anului 1991, când problemele deosebit de complexe ale gestionării flotei maritime şi mai ales, performarea (exploatarea) navelor în piaţa shipping-ului internaţional, erau cunoscute de foarte puţini iniţiaţi, redistribuiţi şi aceştia la noile 3 companii de navigaţie maritimă, înfiinţate ca efect al dizolvării prin divizare a unicei întreprinderi de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom Constanţa (vezi Protocol distribuţie nave din 6.08.1990 către cele 3 companii de navigaţie maritimă nou înfiinţate conform HG 494/1990, vol. 18, f.82-86 ).
Între persoanele care aveau asemenea cunoştinţe specializate se aflau şi unii dintre învinuiţii din prezenta cauză, dintre care exemplificăm:
- Marinescu Călin Dragomir, numit director general al CNM Petromin SA de la înfiinţarea acesteia şi apoi secretar de stat şef al Departamentului Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor;
- Verioti Gheorghe, şef serviciu navlosire din fosta IEFM Navrom , privatizat la scurt timp înfiinţarea CNM Romline şi repartizarea lui la aceasta;
- Serescu Mihail, şef serviciu litigii nave şi Constantinescu Mihail, care a lucrat la acest serviciu al IEFM Navrom;
- Kauntz Werner, şef serviciu financiar la IEFM Navrom şi evident,
- BASESCU TRAIAN, care alăturat experienţei dobândite din anul 1976 de ofiţer şi apoi de Căpitan de Cursă Lungă şi comandant de navă inclusiv pe nava amiral a flotei comerciale române “BIRUINŢA „ , a îndeplinit funcţia de şef al Agenţiei Navrom din Anvers în perioada 1987-1989, cunoscând şi aplicând astfel direct mecanismele specifice pieţii shipping-ului internaţional.
Pe această bază, învinuitul BASESCU TRAIAN a fost numit în anul 1989 director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile (ISNC), avansând ierarhic în funcţii de decizie în structurile de stat specifice – subsecretar de stat şeful Departamentului Transporturi Navale din M.T. în perioada 1990-1991 şi Ministrul Transporturilor în perioadele 1991-1992 şi 1996 – iulie 2000.
Evident că asemenea cunoştinţe, inclusiv în privinţa obţinerii de credite de la bănci din străinătate şi gestionarea acestora, pot fi folosite nu numai în sens pozitiv ci şi la reuşita unei sau unor fraude de proporţii în domeniul specializat al shipping-ului, teză, din păcate, aplicată în speţă.
La acestea, înv. BASESCU TRAIAN şi Marinescu Călin Dragomir au adăugat de la bun început uzul şi abuzul de autoritatea şi limitele funcţiilor – subsecretar de stat, director general de companie de navigaţie, secretar de stat şi ministru.
Aceasta le-a garantat reuşita, mai ales că în prima perioadă de după evenimentele din 1989, datorită inerţiei mentalităţilor generale, autoritatea funcţiei era deosebit de importantă iar criteriile elementare ale funcţionalităţii unei economii de piaţă nu erau deloc cunoscute şi se putea uşor crea aparenţele adecvării la aceasta.
Trebuie avut în vedere, totodată notorietatea apariţiei şi întreţinerii persuasive în acea perioadă a sintagmelor gen “industria = morman de fiare vechi”, în raport cu care şi flota românească era prezentată, chiar şi de funcţionarii cu drept de decizie, vădit exagerat ca neoperabilă datorită stării tehnice dezastruoase a navelor.
Acest fond propice încheierii unor „afaceri” avantajoase, a stârnit interesul operatorilor străini din piaţa shipping-ului, mai ales că aceştia cunoşteau adevăratul potenţial al navelor româneşti şi al calificării personalului navigant.
Prin hotărârea Guvernului României nr.19 din data de 10.01.1991 a luat fiinţă CNM Petromin SA, ca societate comercială pe acţiuni, în domeniul transporturilor navale. În anexa 3 la HG nr.19/1991 s-a stabilit şi statutul acestei societăţi, astfel că în art.3 din hotărârea menţionată mai sus se arată expres că CNM Petromin se va organiza şi funcţiona în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu statutul său. Se observă că între societăţile comerciale pe acţiuni şi administraţiile cu statut de regie autonomă înfiinţate prin aceeaşi hotărâre de Guvern, menţionată anterior, există o diferenţă majoră în ceea ce priveşte actul în baza căruia se organizează şi funcţionează, în sensul că în timp ce societăţile comerciale pe acţiuni au la bază Statutul menţionat în Hotărârea de Guvern nr.19/1991, administraţiilor cu statut de regie autonomă le este specific regulamentul de organizare şi funcţionare, pe baza cărora îşi desfăşurau activitatea. În mod evident, CNM Petromin aşa cum de altfel se precizează expres în HG nr.19 era o societate comercială pe acţiuni organizată şi funcţionabilă pe baza unui Statut, aprobat prin acelaşi act normativ. (vezi vol. 8 fil.416-459)
A – Semnarea scrisorilor de intenţie
Punând în practică actul normativ de constituire a CNM Petromin, ministrul Transporturilor de la acea dată, martorul Doru Pană, a emis ordinul nr.36/DP/16.01.1991 prin care l-a împuternicit pe învinuitul BASESCU TRAIAN, subsecretar de stat pentru transporturi navale în acel moment să stabilească componenţa consiliilor împuterniciţilor statului (CIS) pentru societăţile comerciale din domeniul transporturilor navale; în mod evident, rezultă că învinuitul Băsescu Traian trebuia să numească membrii CIS la CNM Petromin SA Constanţa. (vezi vol.8 fil.1)
În acest context învinuitul BASESCU TRAIAN cu ştiinţă, a emis ordinul nr.1349/31.01.1991 pe care nu l-a înregistrat la Ministerul Transporturilor (de altfel acest ordin nici nu a putut fi identificat în arhiva Ministerului Transporturilor, fiind descoperit în cursul cercetărilor la CNM Petromin SA Constanţa) prin care a numit membri CIS ai CNM Petromin SA Constanţa, în care se regăsesc şi învinuiţi din prezenta cauză. (vezi vol.8 fil.17)
La punctul 2 din acest ordin învinuitul BASESCU TRAIAN a precizat că CIS îşi desfăşoară activitatea potrivit dispoziţiilor legale, adăugând în acelaşi timp „în baza atribuţiilor din Regulament”; în acest mod învinuitul BASESCU TRAIAN cu bună ştiinţă şi-a încălcat atribuţiunile de serviciu acţionând în mod abuziv prin încălcarea ordinului nr.36/DP/16.01.1991 precum şi a HG nr.19/10.01.1991 art.1, întrucât CNM Petromin SA şi implicit organul său de conducere – CIS trebuiau să funcţioneze doar pe baza Statutului şi nu pe baza unui Regulament, care aşa cum am arătat mai sus era prevăzut doar pentru administraţiile cu statut de regie autonomă (vezi vol.8 fil.80-82).
Mai mult, continuând pe aceeaşi linie a creării unei stări de confuzie cu privire la atribuţiile din Statut ale CIS Petromin, este redactat un regulament evident la iniţiativa şi din dispoziţia învinuitului BASESCU TRAIAN, prin care sunt preluate atribuţiile CIS din Statutul adoptat prin HG nr.19/1991, dar cu modificări ale textelor de la lit.i) şi o) prin care se adaugă în mod artificial şi voit atribuţii suplimentare pentru membri CIS dându-le în competenţă înfiinţarea, desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii situate în ţară şi străinătate, precum şi asocierea cu alte persoane juridice din ţară şi străinătate, deşi în realitate în Statutul de funcţionare CIS – CNM Petromin nu avea astfel de atribuţii. Această situaţie a permis ulterior ca CIS – CNM Petromin să aprobe înfiinţarea de societăţi mixte sau proprii în străinătate, de genul celor pe care le analizăm în speţă – Petroklav Inc. Bahamas şi companiile proprietare de unică navă din Liberia -, fără a urma procedura legală de avizare şi aprobare din partea ministerelor de resort şi a Guvernului.
Această modalitate de lucru „inventată” de învinuitul BASESCU TRAIAN a fost folosită pe parcursul derulării întregii afaceri atât în ceea ce priveşte crearea firmei mixte din Bahamas cât şi a celei din Liberia, creând în permanenţă stări de confuzie şi de nerespectare a dispoziţiilor legale în materie prin utilizarea unor interpretări subiective.
În speţă, încă din prima parte a anului 1991 apare cetăţeanul norvegian Knut Hartmann din firma de brokeraj maritim Hjalmar Bjorge KS ca persoană care l-a contactat în mod repetat, în România, pe directorul general al CNM Petromin SA învinuitul Marinescu Călin Dragomir, pentru grupul de firme private Torvald Klaveness ,Oslo, interesat în navlosirea navelor maritime mineralier de mare capacitate româneşti (vezi scrisoare Hjalmar Bjorge KS în atenţia învinuitului Marinescu Călin Dragomir, (original şi traducere vol.7, f.1- 4).
În jurul datei de 22.03.1991, brokerul şi unii reprezentanţi ai grupului de firme Torvald Klaveness componenţi ca simplii agenţi economici însoţitori ai delegaţiei norvegiene interguvernamentale, care a vizitat protocolar Portul Constanţa au fost întâmpinaţi de înv. BASESCU TRAIAN, care a prezentat datele generale şi funcţionale a acestuia, fără nici o concretizare sau vreo referire la o eventuală cooperare ( vezi declaraţii martori componenţi ai delegaţiei române şi participanţi la acea vizită protocolară, (vol.146, f.55-57).
Înv. BASESCU TRAIAN şi Marinescu Călin Dragomir nici nu puteau cu acel prilej „oficial” să abordeze eventualele probleme de cooperare, fiindcă nu au făcut parte din delegaţia română la acea sesiune (a-XV-a) a Comisiei interguvernamentale şi nici la elaborarea şi redactarea documentelor acesteia care, de altfel, nici nu aveau aptitudinea de a institui obligaţii specifice, ori comune celor două guverne (vezi declaraţii martor Herghelegiu Radu din conducerea delegaţiei române şi redactor al documentelor comisiei, vol.146, f.55, verso).
Concomitent, se desfăşurau la Oslo operaţiunile pregătitoare - lansare de invitaţii, confirmări de participare, etc. - unei întruniri în perioada 8-11 aprilie 1991, a membrilor Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO) la o serie de comunicări, cu o arie tematică vastă - noile cerinţe privind siguranţa vieţii şi bunurilor pe mare, tendinţe de dezvoltare industrie maritimă, rolul autorităţilor în asigurarea vieţii pe mare, protecţia mediului înconjurător, noi strategii de prevenire accidente şi pierderi maritime, ş.a. – la care a fost invitat subsecretarul de stat pentru transporturi navale, înv. BASESCU TRAIAN.
Invitaţia telex a fost primită de ministrul interimar Teodor Groza care, a repartizat-o Direcţiei de relaţii externe a ministerului. De la aceasta a primit spre semnare ordinul de deplasare ”conform mandatului anexat”. Cum acesta lipsea a cerut relaţii şi i s-a spus că mandatul respectiv se află la guvern. Contactând-ul pe premier i s-a spus, fără a i se prezenta vreun mandat, că dacă în următoarele câteva zile nu îi va comunica o decizie contrară, să semneze ordinul de deplasare. În aceste condiţii, considerând că întrunirea are caracter strict profesional, iar înv. BASESCU TRAIAN este calificat pentru problematica de specialitate şi poate reprezenta ministerul chiar şi fără mandat fiindcă nu angaja statul român, Teodor Groza a semnat pentru ministrul Doru Pană, ordinul nr. 284/2.04.1991 de deplasare a subsecretarului de stat BASESCU TRAIAN în Norvegia pe o perioadă de 3 zile (9-11.04.1991), exclusiv transportul (vezi decl. martor Groza Teodor, vol. 146, f185-186, Ordin 284 ,vol.8, f.320).
Mandatul existent la guvern şi aprobat de ministrul de stat Anton Vătăşescu (vol.8, f.321), viza numai pe înv. BASESCU TRAIAN pentru participare, la Oslo, în perioada 8-11.04.1991, la Conferinţa IMO (în realitate doar întrunire de comunicări, vezi Opinie separată experţi parte Serescu M., Iancu B. şi Ştefan N., vol.154,f.12) cu tematica generală de noutăţi şi tendinţe specifice, sus menţionate.
Se observă astfel că înv. BASESCU TRAIAN a încălcat HG963/17.08.1990 privind organizarea şi funcţionarea MLPTAT neîndeplinind cu ştiinţă atribuţiile cei reveneau în calitate de subsecretar de stat, întrucât nu a solicitat şi obţinut emiterea unui mandat semnat de ministrul MLPTAT şi aprobat de Guvernul României, pentru a purta negocieri şi a semna Scrisoarea de Intenţie cu Grupul de firme Torvald Klaveness.
La rândul său înv. BASESCU TRAIAN, a solicitat ministrului interimar Groza Teodor, în ziua următoare 3.04.1991 să emită ordin de deplasare pentru al ajuta la lucrările “conferinţei” maritime de la Oslo şi pentru înv. Bunea Alexandru director general al Direcţiei Economice a MLPTAT, promovat din funcţia de vicepreşedinte al structurii CFR (decl. martor Groza T. vol.146, f185-186), cât şi pentru directorul general al CNM Petromin SA, înv. Marinescu Călin Dragomir. Necunoscând conţinutul mandatului guvernamental, Groza Teodor a semnat şi pentru ceilalţi doi ordinele de deplasare nr. 287/DP şi nr. 289 din 3.04.1991.
Pentru aceştia, deşi nu avea nici o abilitare legală în calitatea sa de subsecretar de stat, înv. BASESCU TRAIAN a aprobat mandate personale din al căror conţinut rezultă clar scopul şi adevăratele intenţii ale deplasării la Oslo:
- “discuţii cu firma Torvald Klanener’s Gramp„ pentru “posibilitatea de exploatare în comun - crearea unei societăţi mixte – a unor grupuri de nave aparţinând CNM Petromin SA“ - mandat înv. Bunea Alexandru (vol.8, f.335), respectiv „ în aceiaşi perioadă “ a Conferinţei IMO, 8-10 aprilie 1991 “vor avea loc discuţii cu firma Torvald Klanener’s Gramp privind posibilitatea de cooperare pentru îmbunătăţirea stării tehnice a navelor Petromin şi exploatarea în comun a unor grupuri de nave aparţinând ambelor Companii„ - mandat înv. Marinescu Călin Dragomir (vol.8, f.333).
Aceste două “mandate” constituie în mod vădit o manoperă de realizare a aparenţei de legalitate a învestiturii deplasării în Norvegia a celorlalţi doi înv., cea ce rezultă din aplicarea peste titulatura subsecretar de stat şi semnătura olografă a înv. BASESCU TRAIAN a ştampilei cu textul „Ministerul Transporturilor – Adjunct al Ministrului”.
O asemenea ştampilă nu putea exista şi fi folosită de MLPTAT în perioada deplasării în Norvegia fiindcă Ministerul Transporturilor a luat fiinţă ulterior, prin HG. 426 din 21.06.1991, iar subsecretarul de stat al MLPTAT nu putea fi adjunct al ministrului transporturilor, deoarece aceiaşi persoană nominată la „aprobare”, înv. BASESCU TRAIAN devenise însuşi Ministrul Transporturilor.
În consecinţă, această ştampilă atestă faptul că documentele mandat pentru învinuiţii Marinescu Călin şi Bunea Alexandru nu au existat la deplasarea acestora în Norvegia, mandatele fiind „fabricate” ulterior.
Rezultă clar că de la bun început înv. BASESCU TRAIAN şi Marinescu Călin Dragomir au recurs la manopere frauduloase de ascundere a adevăratului scop al deplasării, sub aparenţa creată prin documente false de delegare şi participare la „ Conferinţa IMO” cât şi , în subsidiar “legitimitatea” intrării în negocieri şi relaţii comerciale directe cu firme private din Norvegia.
Adevăratul scop este atestat de Programul vizitei pentru luni 8 aprilie 1991, în care „delegaţia” celor trei înv. români nu s-au prezentat la, “Conferinţa IMO” ci la Grupului Torvald Klaveness al cărui sediul l-au vizitat, purtând apoi discuţii generale urmate de un prânz şi continuarea discutării proiectelor după amiaza şi încheiat seara cu preluarea delegaţiei de la Grand Hotel şi luarea cinei la Hotel Continental (Vol.9, f.3şi 4, original şi traducere din limba engleză).
Scopul este pe deplin devoluat de conţinutul discuţiilor privind Modelul de societate mixtă; Panamax; Capesize/The Capeklav; Exemplu de contract de Societate Mixtă; Exemplu de contract comercial de management; Forma standard a contractului de management specific navelor; Proiect de Scrisoare de Intenţie; Broşura companiei şi Societăţile mixte existente ale Grupului Torvald Klaveness, pe structura şi funcţionalitatea cărora trebuia să fie creată „ cooperarea” (vezi vol.9, opis f.2, planul de acţiune f.6-10 şi celelalte documentele până la f.125).
O primă concretizare a negocierilor la Oslo, este dată de cele două Scrisori de Intenţie din 11.04.1991 (sfârşitul perioadei delegării la “Conferinţa IMO”), semnate pentru partea română de înv. BASESCU TRAIAN şi Marinescu Călin Dragomir, atât la nivelul subsecretarului de stat din MLPTAT, cât şi al CNM Petromin SA, iar pentru partea norvegiană doar de reprezentanţii unui departament al Grupului de firme private Klaveness.
Precizăm că, potrivit practicii comerciale internaţionale atestată la nivel ONU prin structura specializată U.N.C.T.A.D.; Scrisoarea de Intenţie constituie primul document al unei asocieri între doi parteneri de afaceri din ţări diferite – Joint Venture - ce exprimă cadrul proiectului de cooperare şi seriozitatea acestora la îndeplinirea integrală a coordonatelor proiectului (vol.161 fil.21-34).
Întruneşte aceste condiţii de formă, structură şi conţinut doar Scrisoarea de Intenţie semnată pentru partea română de înv. Marinescu Călin Dragomir în calitate de director coordonator al CNM Petromin SA Constanţa în relaţie directă cu una dintre firmele Grupului Klaveness – Klaveness Chartering (vezi f. 76-78, vol. 9).
Erijarea subsecretarului de stat MLPTAT înv. BASESCU TRAIAN în coordonator al relaţiei Joint Venture (JV) între doi agenţi economici prin Scrisoarea de Intenţie pe care a semnat-o în calitatea de persoană oficială a unei autorităţi a statului român, constituie un vădit act de abuz în serviciu în accepţie penală, şi exprimă intenţia clară de a angaja statul român pe de-o parte, iar pe de altă parte de a-şi apropria foloase necuvenite, injuste, din derularea comercială a asocierii.
Aceluiaşi conţinut al faptei penale de abuz în serviciu se subsumează şi numeroasele acţiuni ulterioare conceperii de la bun început în termeni nefavorabili statului român a afacerii cu partenerii norvegieni, aspecte care întăresc convingerea acţionării cu intenţie, urmărind foloase personale.
În însăşi Scrisoarea de Intenţie proprie – de fapt a Departamentului Marinei Civile Române cu o simplă firmă - înv. BASESCU TRAIAN a înserat motivării nereale pentru crearea aceloraşi aparenţe de temeinicie şi legalitate, prin rezolvarea problemelor şi din alte sectoare de activitate deficitare .
Astfel, a invocat în acesta că Departamentul Marinei Civile din România şi firma JV - Petroklav - doresc să coopereze la retehnologizarea instalaţiei de descărcare la dana de minereu de fier din Portul Constanţa operată de SC COMVEX SA, acoperirea costurilor din navlul - exploatarea comercială a navelor româneşti angajate în JV - şi realizarea ca atare a unui viitor acord între Convex SA , CNM Petromin SA şi Klaveness Chartering (vezi Scrisoarea de Intenţie , f.9-10, vol.7).
În realitate conform declaraţiei directorului SC Comvex SA Constanţa, Panait Viorel (f.76-78, vol.146), nu fusese avizat în nici un mod de un asemenea proiect, înainte sau după data de 11.04.1991, nu a fost invitat pentru deplasare la Oslo şi nu a cunoscut că au fost discutate cu norvegienii probleme, care angajau răspunderea întreprinderii sale.
Aceste probleme ale SC Comvex SA erau de altfel, cu rezolvarea în derulare, separat şi concomitent, în ultimele faze ale negocierii Acordului de Împrumut cu BIRD semnat la 3.07.1991 pentru 17,4 mil. USD cu destinaţia retehnologizare dană minereu Port Constanţa (f.34-39, vol.7).
Abuzul în serviciu în privinţa Scrisorii de Intenţie este exprimat nu doar la nivelul unei depăşiri a mandatului , aprobat de guvern pentru „Conferinţa IMO” ci pur şi simplu de inexistenţa unui mandat concret al Guvernului României pentru a fi angajat strict în limitele acestuia de către Departamentul Transporturilor Navale Române prin subsecretarul de stat înv. BASESCU TRAIAN.
Evident că un asemenea mandat legal nici nu putea fi acordat de Guvernul României pentru angajarea unei structuri guvernamentale în relaţii cu o simplă firmă privată din străinătate, ci doar la nivelul unor structuri guvernamentale similare din alt stat.
O abilitare legală impunea ca subsecretarul de stat înv. Băsescu Traian să informeze despre negocieri Ambasada României din Norvegia ceea ce nu a făcut şi nici nu putea face în situaţia concretă în care „ coordona” afacerea dintr-o societate comercială din România şi o firmă privată din Norvegia.
Pentru a se putea deplasa în perioada 8-11.04.1991, în Norvegia, în vederea participării la Conferinţa IMO, înv. Băsescu Traian a solicitat în avans suma totală de 1498USD şi 2070DEM de la MLPTAT, pe care urma să o utilizeze la plata c/val. transportului, cazării, taxei de participare la conferinţă şi diurnei(vezi vol.8,f.299-316); ulterior la întoarcerea în ţară înv. a decontat suma de 1146,37 DEM cu titlu cheltuieli de cazare.
În realitate înv. BASESCU TRAIAN a achitat contravaloarea taxei de participare la conferinţă în valoare de 1000 USD şi costul transportului, iar restul cheltuielilor ocazionate de participare (cazare şi masă) în valoare totală de 8638,50 KN (1344 USD) au fost plătite de firma Klaveness Group în numerar către Grand Hotel Oslo (vezi vol.8, f.305). În acest context se observă cu uşurinţă că înv. BASESCU TRAIAN a prezentat MLPTAT o situaţie nereală atât prin prisma neparticipării la conferinţă, cât şi prin solicitarea decontării cheltuielilor de cazare, însuşindu-şi astfel în mod nejustificat contravaloarea cazării. Pe de altă parte împrejurarea că înv. Băsescu Traian a beneficiat de plata cazării şi mesei la Grand Hotel Oslo de către Klaveness Group, în perioada în care acesta negocia în mod abuziv cu un departament al acestei firme semnarea unei Scrisori de Intenţie (pe care a şi semnat-o) nu reprezintă altceva decât primirea unui folos material injust pentru ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, dovedind încă o dată intenţia sa clară de a acţiona în interes personal.
În concluzie, rezultă că, învinuitul BASESCU TRAIAN, în calitate de subsecretar de stat la MLPTAT, a încălcat cu ştiinţă HG nr.963/17.08.1990 întrucât şi-a depăşit atribuţiunile de serviciu precum şi cele conferite prin mandatul nr.829 din 21.03.1991, aprobat de Ministrul de Stat Anton Vătăşescu în sensul că în loc să participe la sesiunea de comunicări IMO, desfăşurată la Oslo – Norvegia în perioada 8-11 aprilie 1991, a purtat negocieri cu un departament al firmei private Klaveness Chartering Oslo, concretizate în semnare unei scrisori de intenţie cadru, document ce ulterior va fi folosit la demararea unor afaceri cu această firmă norvegiană. Pe de altă parte, chiar în conţinutul acestei scrisori de intenţie au fost invocate motive de cooperare nereale, în sensul că obţinerea unei finanţări prin intermediul firmei norvegiene pentru retehnologizarea instalaţiei de descărcare minereu de fier în beneficiul SC Comvex SA Constanţa, nu mai era de actualitate şi nici nu putea fi rezolvată în această modalitate, întrucât această problemă făcea obiectul unor negocieri avansate cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), concretizate ulterior la data de 3.07.1991 într-un acord de împrumut în valoare de 17,4 mil. USD (vezi vol.7 fil.34-39).
B – Constituirea şi funcţionarea societăţii mixte Petroklav Inc. Bahamas
Acţionând în aceeaşi manieră abuzivă înv. BASESCU TRAIAN, l-a împuternicit pe înv. Marinescu Călin să negocieze cu firma Torvald Klaveness Grup pentru cooperarea în exploatarea în comun a unor nave aparţinând firmei norvegiene şi CNM Petromin SA Constanţa. În baza acestui mandat şi a scrisorii de intenţie semnată de înv. BASESCU TRAIAN, înv. Marinescu Călin a negociat cu firma norvegiană şi a semnat scrisoarea de intenţie la data de 11.04.1991 cu AS Klaveness Chartering împreună cu un plan de acţiune prin care se stabileau mai multe obiective comune, ce prevedeau în esenţă, semnarea unui contract de asociere între CNM Petromin SA Constanţa şi firma norvegiană, sub rezerva aprobării Guvernului României; de asemenea, se prevedeau şi alte aspecte legate de derularea acestei asocieri, inclusiv schimbarea pavilionului unor nave. (vol.7 fil.60-65).
Ulterior, partea norvegiană - Torvald Klaveness Group a transmis subsecretarului de stat, înv. BASESCU TRAIAN modelul de contract de societate mixtă, ce urma să fie încheiat între CNM Petromin SA Constanţa şi Klaveness, model de contract de management între CNM Petromin SA Constanţa şi viitoarea societate mixtă, arătând-se expres că societatea mixtă va subcontracta managementul comercial al societăţii Klaveness şi că aceste lucruri fuseseră convenite în negocierile făcute la Oslo, menţionate mai sus. Pentru a urmări îndeaproape încheierea documentelor referitoare la societatea mixtă şi a contractelor de management, înv. BASESCU TRAIAN prin ordinul circular nr.1, a dispus ca directorul general al CNM Petromin SA Constanţa, înv. Marinescu Călin să fie informat în mod detaliat, printre altele, despre toate contractele încheiate între CNM Petromin SA Constanţa şi alte firme. (vol.8 fil.88 verso).
De altfel, chiar în Regulamentul de funcţionare al CIS - CNM Petromin SA Constanţa, în mod ilegal dispus de către înv. BASESCU TRAIAN, se menţionează în mod expres că acesta, în calitate de subsecretar de stat la Ministerul Transporturilor, trebuie să fie informat despre toate hotărârile şi deciziile luate de către companie. (vol.8 fil.80-82)
La data de 20.04.1991 în şedinţa Consiliului de Administraţie al CNM Petromin SA Constanţa, învinuitul Marinescu Călin a propus demararea unei colaborări cu firma Klaveness prin înfiinţarea unei companii mixte străine pentru operarea de nave, în care să fie operate 5 nave, respectiv: „Cărbuneşti”, „Barboşi”, „Comăneşti”, „Băneasa” şi „Balota”; Consiliul de Administraţie a aprobat ca această propunere să fie supusă aprobării CIS - CNM Petromin SA Constanţa (vol.83 fil.9-11)
Ulterior, la data de 25.04.1991 s-a pus în discuţie scrisoarea de intenţie încheiată la Oslo în perioada 8-11 aprilie 1991 cu referire la propunerea CA al CNM Petromin SA Constanţa de a se înfiinţa o societate mixtă cu firma Klaveness având ca obiectiv operarea de nave maritime şi alte obiective comerciale; cu acest prilej s-a luat hotărârea de a se autoriza Consiliul de Administraţie să ceară aprobarea Guvernului pentru a fi înfiinţată această societate mixtă (vol.7 fil.66)
Aceste măsuri nu pot acoperi activităţile ilegale, anterior efectuate la Oslo de învinuiţii BASESCU TRAIAN şi Marinescu Călin.
Din analiza probelor aflate la dosar, aşa cum am arătat mai sus, rezultă că persoanele cu atribuţii de conducere în CA al CNM Petromin SA Constanţa respectiv învinuiţii Marinescu Călin, Constantinescu Mihail, Toanchină Virgil precum şi subsecretarul de Stat la Departamentul Transporturi Navale (care răspundea în mod direct de CNM Petromin SA Constanţa şi care ulterior, va avea un rol major în crearea şu funcţionarea societăţii mixte cu firma norvegiană) care s-au ocupat de crearea societăţii mixte, ar fi trebuit să urmeze procedura legală şi să ia toate măsurile din punct de vedere comercial, tehnic şi legal, pentru ca prin crearea acestei societăţi mixte CNM Petromin SA Constanţa să nu fie prejudiciată în nici un fel. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, fiind ignorate în totalitate dispoziţiile Decretului nr.52/1975, Regulamentele şi Normele Băncii Naţionale a României, precum şi cele ale Ministerului de Finanţe. Din documentele aflate la dosarul cauzei se constată că opţiunea pentru colaborarea cu partenerul norvegian luată de către învinuiţii, arătaţi mai sus nu s-a bazat pe un studiu de piaţă şi pe o analiză a ofertelor care să conducă la asocierea cu o firmă ce ar fi prezentat garanţii reale şi serioase; nu s-a întocmit un memoriu de fundamentare tehnico-economică din care să rezulte bonitatea potenţialului partener, probitatea comercială a acestuia, clauzele asiguratorii privind rentabilitatea acţiunii, precum şi clauze care să permită penalizarea partenerului în cazul în care acesta nu-şi respecta obligaţiile asumate prin contract. Pe de altă parte, reprezentanţii CNM Petromin SA Constanţa şi subsecretarul de stat BASESCU TRAIAN care au negociat şi ulterior au pus în practică încheierea acestui contract de asociere într-o firmă mixtă cu firma norvegiană Klaveness, ar fi trebuit să solicite efectuarea de investigaţii privitoare la viitorul partener, prin intervenţii la organismele internaţionale de urmărire a fraudelor maritime (BINCO şi IMB), lucru pe care nu l-au făcut şi de altfel nici nu i-a interesat efectuarea acestor investigaţii, având în vedere scopul personal urmărit.
Asocierea în firma mixtă a fost intermediată de firma de brokeri, Bjorge prin înţelegerea încheiată la 5.12.1991 şi semnată de către înv. Marinescu Călin în calitate de director al CNM Petromin SA Constanţa, deşi în acel moment îndeplinea funcţia de secretar de stat la Transporturi Navale, fapt care face ca acest document să nu aibă nici o valoare juridică. În acest context, plata comisionului către acest intermediar de 0,625% din venitul mediu zilnic al fiecărei nave pentru primele 12 luni operate de societatea mixtă, denumită Petroklav Inc. Bahamas apare ca nejustificată şi evident constituie un prejudiciu adus CNM Petromin SA Constanţa, în sumă totală de 50.165 USD. În aceeaşi ordine de idei, ulterior, partea norvegiană profitând de dezinteresul reprezentanţilor CNM Petromin SA Constanţa în BOD-ul societăţii mixte, a angajat în mod nejustificat diverşi brokeri pentru care nu au fost depuse contractele de navlosire a navelor, fiind plătită astfel în mod nejustificat de către CNM Petromin SA Constanţa suma de 267.826 USD. În total CNM Petromin SA Constanţa a plătit în mod nejustificat suma de 411.080 USD cu titlu de cheltuieli de brokeraj (317.091 USD) şi cheltuieli nejustificate, reprezentând taxe de management tehnic, costuri, ţinere contabilitate şi audit financiar (93.989 USD), datorită comportamentului abuziv prin neîndeplinirea cu ştiinţă a atribuţiunilor ce le reveneau reprezentanţilor CNM Petromin SA Constanţa în acţiunea de înfiinţare şi ulterior de funcţionare a societăţii mixte, respectiv învinuiţii Marinescu Călin, Tonchină Virgil, Constantinescu Mihail şi BASESCU TRAIAN.
Fără a avea aprobările necesare, aşa cum am menţionat mai sus, cu ştiinţă, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, învinuiţii Marinescu Călin şi Constantinescu Mihail au semnat la 14.05.1991, contractul de asociere între CNM Petromin SA Constanţa şi AS Klaveness Chartering, prin care se înfiinţează o societate mixtă româno-norvegiană denumită Petroklav Inc. cu sediul în Liberia în care fiecare din părţi deţin 50% din acţiunile companiei, cu capital social de 2.000 USD împărţit în 2 acţiuni; compania urma să-şi deschidă un cont la Citibank London, iar cenzori erau numiţi firma FORUM TOUCHE ROSS – Oslo. De asemenea, s-a stabilit că această companie să fie condusă de un Board of Directors (BOD) format din 4 directori, din care 2 directori să fie numiţi de către CNM Petromin SA Constanţa; de asemenea, s-a stabilit ca preşedintele Comitetului Director să fie nominat de CNM Petromin SA Constanţa. De asemenea, s-a stabilit că un director este prezent la o şedinţă a BOD dacă participă prin telefon sau alte mijloace electronice şi toţi directorii participanţi la şedinţă se pot auzi reciproc şi să-şi recunoască vocile şi în acest scop, participarea va reprezenta dovada „prima facie de recunoaştere”. (vezi contract de asociere şi contract de societate, vol.7, fil.89-95 şi 113-140)
În Statutul companiei mixte s-a stabilit că dintre directorii componenţi ai BOD şi care reprezentă acţionarii, se aleg ofiţerii care au funcţii de execuţie şi care reprezintă Comitetul Director al companiei. Dintre aceşti ofiţeri se va alege un preşedinte al Comitetului Director care va reprezenta CNM Petromin SA Constanţa şi care va purta responsabilitatea prezidării şedinţelor BOD; printre atribuţiile Consiliului Director se aflau şi acelea de a păstra evidenţele conturilor şi a reflecta situaţia financiară a societăţii mixte. În acest contract de asociere, se prevede în mod expres menţiunea „sub rezerva aprobării Guvernului României”.
La data de 27.06.1991 s-a încheiat un act adiţional la acest contract de asociere, prin care Petroklav Inc. Liberia devine Petroklav Inc. Bahamas, cu sediul în Bahamas. Ulterior, a mai fost încheiat un act adiţional, în august 1992, prin care acţiunile companiei Klaveness la societatea mixtă au fost transferate către T. Klaveness Shipping AS, întrucât acţionarul Klaveness devenise şi managerul navelor CNM Petromin SA Constanţa, şi exista astfel un conflict de interese între cele două calităţi ale firmei Klaveness. De altfel, această „inginerie comercială” pe care o s-o întâlnim pe parcursul derulării întregii afaceri cu firma norvegiană, a permis acestei companii să aibă în permanenţă controlul asupra navelor CNM Petromin SA Constanţa şi veniturilor rezultate din exploatarea navelor, în detrimentul companiei româneşti. (vol.7 fil.96-97)
La data de 25.07.1991, contractul de societate al societăţii Petroklav Inc. Bahamas a fost înregistrat în statul Bahamas, luând astfel fiinţă firma mixtă. Înregistrarea firmei a fost efectuată de către două persoane fizice străine, care au predat apoi acţiunile şi documentaţia acţionarului norvegian din firma mixtă, care a luat apoi măsuri de predare a acţiunilor şi către acţionarul român din firmă, respectiv CNM Petromin SA Constanţa. (vol.7 fil.196)
Aprobarea Guvernului României, strict necesară conform Decretului nr. 52/1975 aflat atunci în vigoare, nu a mai fost însă solicitată şi obţinută iar CIS CNM Petromin SA nu a mai verificat pe caz, dacă au fost sau nu întreprinse demersurile pentru aceasta
În apărarea lor învinuiţii au invocat şi pentru Petroklav Inc. Bahamas, un document ulterior, rezoluţionat de primul ministru, la data de 4.06.1991, ca semnificând aprobarea guvernului pentru toate asocierile în străinătate.
Acest document era de fapt o solicitare a Ministerului Transporturilor pentru alt Joint Venture (JV) “MINERVA „, Malta în care s-au angajat alte 9 nave în asociere cu firma ERMIS Grecia la care proiectul HG era avizat de unele ministere de specialitate, iar ministrul justiţiei din acea perioadă opiniase că faţă de prevederile art. 20 alin 2 şi art.35 din Lg.15/1990, aprobarea revine doar în competenţa CIS.
Documentul poartă două rezoluţii contrare ale primului ministru, Petre Roman, ambele datate 4.06.1991, „de acord” (pentru emiterea HG) şi “în conformitate cu prevederile Lg.15/1990 nu se emite Hotărâre Guvernului “.
Situaţia privind acest document şi întreaga afacere MINERVA, soldat cu un prejudiciu de 105 mil. USD, a format obiectul dosarului penal nr.9/PMF/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa – Secţia Maritimă şi Fluvială soluţionat în final prin Decizia penală nr.1604 din 10.06.1998 a Curţii Supreme de Justiţie în care, alăturat condamnării inculpaţilor a fost amplu motivată necesitatea aprobării prealabile prin HG a asocierilor în străinătate conform Decretului nr.52/1975, aflat în vigoare (vezi document f.435, vol.7 şi vol.161, practică judiciară, f.35-93 ale Deciziei nr.1604 din 10.06.1998 a CSJ).
Că prevederile Decretului nr.52/1975 erau în vigoare şi se aplicau tocmai în acea perioadă este probat prin emiterea HG 725/26.06.1990 privind înfiinţarea societăţii mixte “ICECOOP- AMERICA” – cu participarea ICECOOP din subordinea Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti şi HG 1276/8.12.1990 privind înfiinţarea societăţii mixte „PROMOX” Gmbh. Buchloe – Germania – cu participarea Prodexport din subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei; aceste hotărâri au fost publicate în Monitoarele Oficiale nr.280 din 9.11.1992 şi nr.111 din 28.05.1992 (f. 67-71, vol.7)
Dacă, prevederile art. 5 şi 13 din Decretul 52/1975 ar fi fost respectate şi în privinţa JV Petroklav, autorităţile competente, Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi Ministerul Comerţului şi Turismului ar fi impus instituirea controlului părţii române asupra derulării contractului de societate mixtă, cu mecanismele aferente de asigurare a evitării prejudicierii economiei naţionale prin pierderea celor 16 nave, active ale capitalului de stat (vezi argumentare Raport expertiză tehnico - maritimă şi financiar - contabilă, vol.153).
Acreditarea ideii de către unii dintre înv., pe parcursul audierii lor în cauză că societatea mixtă putea fi înfiinţată în temeiul Legii nr.31/1990 este evident incorectă şi făcută doar în beneficiul apărării lor, întrucât Legea nr.31/1990 reglementează asocierea şi constituirea de societăţi comerciale cu sediul în România, în timp ce pentru asocierile unor persoane juridice române la societăţi mixte cu sediul în străinătate, singurul act normativ în vigoare la acea dată era Decretul nr.52/1975. În aceeaşi ordine de idei, pe linia apărării înv., că acest Decret ar fi căzut în desuetudine se observă cu uşurinţă că şi acest lucru nu se poate argumenta întrucât Decretul nr.52/1975 a fost în vigoare până la data de 13.01.1998 când, prin Legea nr.7/1998, publicată în Monitorul Oficial nr.9 din ianuarie 1998, a fost abrogat. De altfel, în sprijinul acestei argumentaţii vine însăşi situaţia de fapt constată în evoluţia negocierilor şi apoi încheierii contractului cu firma norvegiană, întrucât atât în cuprinsul contractului de asociere, cât şi în şedinţele CA şi CIS CNM Petromin SA Constanţa se solicită expres ca acest contract să fie supus aprobării Guvernului. (vol.7 fil.60).
Dacă prevederile art.5 şi 13 din Decretul 52/1975 ar fi fost respectate, atunci Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Comerţului şi Turismului şi în final Guvernul Românei ar fi avut cunoştinţă despre proiectul contractului de societate mixtă şi ulterior, de subcontractarea managementului tehnic şi comercial către Torvald Klaveness Norvegia şi ar fi putut interveni de aşa manieră încât CNM Petromin SA Constanţa să nu suporte prejudicii din încheierea şi derularea acestei afaceri.
Reaua credinţă şi adevărata intenţie a înv. Marinescu Călin Dragomir şi BASESCU TRAIAN cu privire la îndeplinirea condiţiilor prealabile încheierii contractului JV în cauză rezultă şi din acea că nu au mai supus aprobării CIS condiţiile acelui contract, deşi neemiterea HG a fost motivată tocmai cu competenţa acestui organism de conducere, ceea ce exprimă şi defineşte de asemenea abuzul în serviciu.
Mai mult, în însăşi contractul de constituire a societăţii mixte (Joint Venture Agrement) PETROKLAV Inc. Bahamas semnat la 14.05.1991 era înserată cerinţa aprobării de către Guvernul României, iar cei doi semnatari parte română, înv. Marinescu Călin Dragomir şi Constantinescu Mihail , încălcându-şi atribuţiunile de serviciu în funcţiile de director general şi respectiv director comercial al CNM Petromin SA , cu ştiinţă nu au mai realizat această cerinţă legală şi contractuală (vol. 7, f.98-103).
Pe parcursul derulării operaţiunilor de înfiinţare a firmei mixte Petroklav Inc. înv. BASESCU TRAIAN a fost informat în permanenţă despre cursul acestora, împrejurare care conduce la concluzia că înfiinţarea acestei firme s-a făcut cu ştiinţa şi sub coordonarea înv. BASESCU TRAIAN (vezi vol.7, f.72-88 unde se regăseşte corespondenţa purtată de partea norvegiană cu înv. BASESCU TRAIAN).
La data 28.07.1991, CIS CNM Petromin a propus ministrului Transporturilor (la acea dată înv. BASESCU TRAIAN), desemnarea reprezentanţilor CNM Petromin în societatea mixtă Petroklav Inc. Bahamas nominând înv. Toanchină Virgil şi BASESCU TRAIAN. Încălcându-şi atribuţiile de serviciu înv. BASESCU TRAIAN în calitate de ministru al Transporturilor s-a autoaprobat ca reprezentant al companiei Petromin în societatea mixtă mai sus. În această calitate a participat la şedinţele BOD – Petroklav Inc. Bahamas din datele 27.06.1991; 19.08.1991; 11.12.1991; 21.01.1992; 09-10.06.1992 şi 5.12.1992 unde a luat mai multe hotărâri ale acţionarilor şi Consiliului Director al Petroklav Inc. Bahamas după cum urmează:
Hotărârea BOD Petroklav Inc. din data de 19 august 1991 privind aprobarea contractului de management dintre companie şi CNM Petromin SA Constanţa (f.229, vol.7)
Hotărârea BOD Petroklav Inc. din data de 11 decembrie 1991 privind aprobarea contractului de management dintre companie şi CNM Petromin SA Constanţa (f.218-219 vol.7)
Hotărârea BOD Petroklav Inc. din data de 11 decembrie 1991 privind aprobarea transferului certificatelor de acţiuni ale companiei către cesionari, precum şi înregistrarea numelor acestora în Registrul de membri (f.210-211, vol.7)
Rezultă astfel că înv. BASESCU TRAIAN a încălcat cu ştiinţă HG nr.667/1991 privind unele măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţionarilor publici, care instituie incompatibilitatea unui ministru să îndeplinească concomitent funcţii de conducere sau execuţie într-o societate comercială.
După constituirea societăţii mixte, directorii companiei Petroklav Inc. din Bahamas Rolf Nilsen, Trigve Horbby (din partea norvegienilor), înv. BASESCU TRAIAN şi Constantinescu Mihail (din partea română) în şedinţa directorilor ţinută la 19 august 1991 au hotărât şi aprobat încheierea de contracte de management între CNM Petromin în calitate de armator şi Petroklav Inc. Bahamas în calitate de manager. Din recomandările date de avocaţii CNM Petromin – Sinclair Roche & Temperley (SRT), aceştia sugerează conducerii ca să nu se subcontracteze managementul lui Torvald Klaveness de către Petroklav Inc. şi totodată să nu se acorde administrarea curentă a societăţii mixte la absoluta discreţie a norvegienilor, recomandând că este mai oportun să se încheie un contract de management decât să se înfiinţeze o societate mixtă. Deşi Petromin precizează în răspunsul către SRT că nu intenţionează să dea managementul lui Klaveness, ulterior, BOD-ul companiei mixte din care făceau parte înv. BASESCU TRAIAN şi Constantinescu Mihail au aprobat contractele de management prin care, partenerul norvegian Klaveness a devenit operatorul celor 5 nave introduse în contactul de asociere. În acest context, în cursul anilor 1991, 1992 au fost predate în management cele 5 nave (vezi vol.7 fil.266-357) astfel că Petromin a pierdut controlul afacerii, situaţie care ulterior a condus la pierderi financiare în dauna companiei.
Mai mult, activitatea contabilă şi de trezorerie prin decizia BOD-lui companiei mixte a fost delegată părţii norvegiene iar Petromin a pierdut orice control asupra evidenţei derulării contractului, nemaifiind implicat în luarea de decizii privind managementul tehnic şi comercial al navelor. Partea norvegiană practic a subcontractat managementul companiei mixte unei firme care făcea parte din grupul Torvald Klaveness preluând astfel controlul integral al navelor.
În cursul derulării activităţii societăţii mixte Petroklav Inc. Bahamas, înv. Constantinescu Mihail este înlocuit în BOD-ul companiei, la data de 11.12.1991 de către înv. Toanchină Virgil, iar ulterior, în luna octombrie 1992, înv. Posedaru Romanuel l-a înlocuit pe înv. BASESCU TRAIAN care a demisionat din companie. Curios este însă că ulterior demisiei, înv. BASESCU TRAIAN apare nominalizat din nou în BOD-ul companiei Petroklav Inc. de data această însă, doar ca director. (vol.7 fil.250)
Modul cum s-au derulat ulterior activităţile demonstrează fără putinţă de tăgadă cel puţin două aspecte:
- faptul că a fost angajată în mod nelegal răspunderea unei societăţi pe acţiuni cu capital integral de stat (în speţă CNM Petromin SA) şi deci în final a statului român;
- chiar în condiţiile date, după încheierea contractului cu Klaveness, cu bună ştiinţă învinuiţii nu au respectat clauzele prevăzute şi care a avut drept consecinţă crearea de prejudicii pentru CNM Petromin Constanţa şi în final, pentru statul român.
Analiza documentelor privitoare la această companie mixtă a relevat că nu s-au emis hotărâri privind persoanele autorizate a realiza evidenţele contabile şi a le transmite către CNM Petromin SA Constanţa pentru ca această companie să-şi ţină o evidenţă contabilă proprie privitoare la această afacere şi a decide în consecinţă. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că, persoanele responsabile din partea CNM Petromin SA Constanţa în BOD-ul companiei mixte Petroklav, respectiv înv. BASESCU TRAIAN, Toanchină Virgil şi Constantinescu Mihail cu ştiinţă, nu au respectat clauzele 7 şi 14 din contractul de management.
Lipsa controlului CNM Petromin SA Constanţa prin reprezentanţii săi asupra derulării afacerii a permis managerului norvegian să nu deschidă un cont separat la bancă pentru CNM Petromin SA Constanţa, deşi prin contractul de management Petroklav Inc. Bahamas avea această obligaţie, iar armatorul Petromin urma la rândul său să solicite aprobarea BNR, conform art.11 din Regulamentul nr.1/1991 deschiderea acestui cont, situaţie care ar fi condus la repatrierea sumelor în valută obţinute de Petromin din această afacere. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, cu atât mai mult cu cât acţiunea Petroklav Inc. emisă pe numele CNM Petromin SA Constanţa în data de 28.08.1991 a fost depusă la Banca Bucureşti – Sucursala Constanţa abia în 1996, conform adresei nr.9606/8.10.1996. Acţiunea a fost incorect înregistrată în contabilitate la contul de „Cheltuieli generale” ale CNM Petromin SA Constanţa în loc de contul „Titluri de participare”.
Au fost încălcate astfel Normele metodologice nr.2519/07.02.1991 ale Ministerului Economiei şi Finanţelor privind reflectarea în contabilitate a capitalului social şi a altor active, iar ulterior, s-a încălcat şi HG 704/14.03.1993 privind Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii nr.82/1991. Acest lucru a fost posibil datorită înv. Muşat Mariana, care îndeplinea la acel moment funcţia de director financiar al CNM Petromin SA Constanţa şi care acţionând defectuos în exercitarea acţiunilor de serviciu, nu a dispus efectuarea acestor operaţiuni în conformitate cu dispoziţiile legale în materie. Practic, neevidenţierea legală a acestor participaţii la firma mixtă Petroklav Inc. nu a permis a fi evidenţiate în contabilitate dividendele ce ar fi trebuit obţinute din asocierea cu firma norvegiană Petroklav Inc. Bahamas (vol.8 fil.475-486)
În acest context, se observă că pe perioada de funcţionare reală a societăţii Petroklav Inc. Bahamas 22.08.1991-20.07.1992 dar şi ulterior, certificatul de acţiuni al acţionarului român nu a fost în posesia CNM Petromin SA Constanţa.
Subcontracatarea managementului unei firme norvegiene din grupul Torvald Klaveness a condus la situaţia „hilară” în care firma mixtă Petroklav Inc .- Bahamas, având ca obiect de activitate efectuarea de management tehnic şi comercial devine în fapt, armatorul celor 5 nave aparţinând CNM Petromin SA Constanţa, deoarece subcontractorul norvegian a organizat contabilitatea la nivelul Petroklav Inc. Bahamas şi a colectat toate veniturile, deducând toate cheltuielile ocazionate de exploatarea navelor, deşi în realitate aceste atribuţii erau în sarcina acţionarului român, CNM Petromin SA Constanţa.
Aceste lucruri de altfel au fost constatate şi de către Ministerul Finanţelor – Direcţia Financiară a Controlului Financiar de Stat, conform procesului verbal nr.7377/17.07.1997 (vezi vol.86 fil.11-40)